De ce oamenii din funcții de conducere uită de unde au plecat?

La unele persoane se poate observa cu ochiul liber o sete de putere ieșită din comun. Unii oameni doar despre funcție și bani vorbesc. Despre cât de important e ce fac ei, despre cât de mult efort fac ei. Doar că aceștia nu fac nimic dacă nu li se vor recunoște meritele. Tot ceea ce fac este foarte bine calculat și gândit. Tot ce fac servește dorinței de a ajunge în vârf, de a deveni șef.

De fapt, în general acești oameni își alocă singuri merite. Spun acest lucru pentru că acești oameni nu se sfiesc să se laude sau să scoată în evidență cât de multe lucruri fac ei, cât de multe sacrificii fac pentru alții. Cât de martiri sunt ei pentru patrie. Uneori chiar așa este. Doar că nu se sacrifică pe ei. Pentru ei este ceva natural, ceva firesc această sete de putere. Problema este că acest gen de oameni îi sacrifică sau îi folosesc pe ceilalți pentru scopurile lor. Pioni sau soldați pe care-i mută cum vor și-i pun unde vor, în funcție de ce au nevoie.

Lauda despre care spuneam de multe ori nu e chiar pe față, e un cadou cu fundiță. Unde trebuie să desfaci tu fundița sau doar să ai privilegiul să vezi ce este înăuntru.

Tu ai marea onoare să ții cadoul în mână sau să contribui! Dar ce să vezi! Meritele sunt ale lui, nu ale tale. O să auzi tipica expresie „mulțumesc celor care s-au implicat” sau cel mult se va face o scurtă enumerare în cazul în care va reuși să își aducă aminte. Pentru că de multe ori nu contează cum, contează că a obținut. Are ce să etaleze lumii.
Contează că acel cadou cu fundiță roșie, frumos împachetat, care dacă nu era el/ea nu ar fi existat este acum prezentat tuturor (poporului sau persoanelor mai sus puse, persoanele pentru care „s-a muncit din greu” pentru realizarea cadoului). Totul are dimensiuni exagerate în cazul acestor oameni.

Oamenii uită de unde au plecat pentru că de cele mai multe ori se uită pe ei. Se lasă undeva poate într-un eveniment, poate într-o situație traumatică în care s-au simțit prea puțin valoroși și prea puțin sau deloc apreciați!

Cauzele pentru care un om ajunge să fie însetat de putere, care doar asta vede în fața ochilor sunt multiple. Poate fi din cauza faptului că în interiorul ființei lor acești oameni au fost răniți la un moment dat, au fost dați la o parte, nu au primit atenția de care aveau nevoie, indiferent ce făceau nu era niciodată suficient.

Se uită pe ei, acei oameni simpli care la începuturi aveau intenții bune. Visau să schimbe lumea… doar că s-au schimbat ei… în ceva ce le dă senzația de putere și de control. Lucrurile îi fac acum așa cum vor ei, iar acest lucru îi fac să se simtă invincibili. Așa că nu mai contează cum. „Scopul scuză mijloacele”.

Odată ce un om ajunge să își încalce propriile valori îi este destul de dificil, ba chiar rușine să recunoască chiar și față de el însuși că și-a încălcat propriile valori. Lucru care-l face să continue până când ajunge să se identifice cu acest comportament. Se prea poate ca acest nou comportament să devină el însuși: însetat de putere, mereu cu o nevoie exagerată de mai mult și niciodată suficient.

O mască pe care o poartă, care trebuie să cântărescă greu în fața celorlalți, dar care este goală pe dinăuntru.

Psih. Andreea Ramona Berdacicu

• Tweet
• Pin It