De 40 de ani, cu undița pe malul Dunării. „Nemaiprinzând știucă, înseamnă că apa e poluată”

Zeci de pescari din Caraș-Severin, Timiș, București au ales să-și petreacă Floriile pe malul Dunării, în Banat. Împreună cu familia sau cu prietenii, împătimiții pescuitului au profitat de ultimul weekend în care acest sport recreativ este permis, în condițiile în care, începând cu data de 26 aprilie, acest lucru nu mai este posibil, din cauza începerii perioadei de prohibiție.
În weekendul de Florii, Clisura Dunării (partea de la Coronini până la Berzasca) a fost invadată de împătimiții undiței. Cu momeli care mai de care mai interesante (de la clasica mămăligă, la porumb până la peștișorii din plastic), cu undițe destinate capturării diverselor specii de pește, cu toate cele necesare pentru a înnopta (cort, măsuțe, scaunele), oamenii au părăsit aglomerația din marile orașe pentru liniștea de la malul Dunării, profitând de bogățiile oferite de natură și având, în același timp, posibilitatea de a-și încărca bateriile pentru perioada destinată sărbătorilor pascale din aceste zile.
Unul dintre cei mai vârstnici pescari pe care i-am întâlnit pe malul Dunării, împreună cu câțiva colegi, a fost domnul Nicolae din Caransebeș. Timp de patru decenii, acesta a preferat Clisura Dunării pentru a veni la pescuit, în detrimentul altor locuri pentru că, spune el: „Pe apele curgătoare este mai multă activitate spre deosebire de apele stătătoare, care, mie personal, nu-mi plac. Vin aici pentru că este o zonă foarte frumoasă, văd când trec vapoarele, pot să admir, de 6-7 ani încoace, lebedele. Aici vii să te recreezi, e o zonă liniștită, se aud păsările, ești înconjurat de verdeață”.
Deși timp de 40 de ani Dunărea l-a determinat pe gugulan să se-ntoarcă, de fiecare dată, domnul Nicolae are totuși o dezamăgire. Asta pentru că, la capitolul curățenie, oamenii și-au pierdut de mult spiritul civic: „Acum 15-20 de ani, malurile Dunării erau mult mai curate, mult mai plăcute. Acum, nu știu. Nu vreau să acuz pe nimeni și nu aș vrea nici să fiu rău, să mă înjure cineva, dar parcă, la noi, a-nceput să dispară omenia, curățenia. Fiecare crede că, dacă vine să facă un pescuit recreativ, are dreptul să lase în urma lui numai mizerie”.

Totodată, omul scoate în evidență și starea infrastructurii, afirmând că drumul de la Caransebeș la Moldova Nouă e fifty-fifty: „Jumătate din drum e bun, iar cealaltă jumătate e plină de gropi”.

În ciuda faptului că locul ales pentru pescuit a avut mereu ceva aparte, domnul Nicolae se arată dezamăgit de poluarea apei, care, în timp, a dus și la diminuarea unor specii de pește: „Somnul, linul, știuca sunt astăzi rarități din cauza mizeriei, a poluării apei, a chimicalelor care se deversează. Cred că nu au stații de epurare de la Baziaș până mai jos de locul în care ne aflăm. Dacă prinzi știucă, înseamnă că apa e curată din toate punctele de vedere! Nemaiprinzând știucă, înseamnă că apa e poluată”.

• Tweet
• Pin It