*Dar totuși – o pacoste de pleonasm

Pleonasmul – inepuizabil. Discuțiile despre el – mereu benefice. Avem parcă darul nestăvilit de a explica, de a ne explica, de a ne comunica, de a întări, de a le vârî și altora pe gât convingerile noastre. Darul devine gând, gândul devine pleonasm. Repetiția inutilă, supărătoare, țâșnește fără tăgadă chiar din gurile celor care cunosc bine limba română, care nu se feresc să deschidă dicționare, să caute, să se întrebe, să îi corecteze pe ceilalți. De aici până la propagarea alăturării, la îmbrățișarea ei, la generalizare și la întovărășirea discursivă nu e decât un pas mic. Se ajunge la prăpăstioasa întâmplare chiar: perceperea lui ca fapt firesc, nederanjant, normal, banal, element luat de-a gata și plasat în context. De acolo – titlul: o pacoste de pleonasm!

Iată cât e de păcătos, de frecvent, de nebăgat în seamă, de preluat (paradoxal!), de bun în toate, pentru toți: „Inflaţia a continuat să scadă, dar totuşi rămâne cea mai ridicată din UE” (www.romania-actualitati.ro); „Cum să ţii copiii departe de ecrane, dar totuşi să îi înveţi logică, gândire analitică şi programare?” (www.businessmagazin.ro); „Diferiţi dar totuşi la fel” (www.didactic.ro); „Fac bani din joacă, dar totuși muncesc serios. Cât câștigă sportivii jocurilor electronice” (www.stirileprotv.ro); „Nimeni nu se aștepta la asta dar totuși se întâmplă acum! (www.stireadeiasi.ro); Geniali, dar, totuși, impotenți (titlul unei cărți – www.elefant.ro). Am găsit alăturarea și într-o poezie fabulous de frumoasă: „Cum toate dispar într-o zi/ Legitim și tu vei pleca/ Dar totuși ce liber am fost/ Sub toată constrângerea ta.” (Dan Cardaș, Facebook: AddLitteram) Totuși, se poate invoca aici refrenul cu… licența poetică! Și n-ar fi rău să credem uneori în măiestria poeziei de a se sustrage năzbâtios și bășcălios de la norme și normalizare.

Așadar, dar și totuși sunt sinonime, iar alăturarea lor este una nefericită. Pe scurt: o greșeală. Totuși, alăturarea se înscrie în așa-numitele pleonasme tolerate, „enunţuri care se aud frecvent şi pe care vorbitorii pur şi simplu nu le mai percep ca pe nişte erori. (…) Însă o ureche exersată, ca să nu zic pedantă, le înregistrează şi le trece la capitolul greşeli.” (Radu Paraschivescu, pe https://www.digi24.ro/magazin/timp-liber/cultura/pastila-de-limba-dar-totusi-noi-pleonasme-482176).

În concluzie, să încercăm să nu mai apelăm la o astfel de insistență. Convingători putem fi și dacă rămâneam la simplitate. Încă ceva: înainte de dar se pune virgulă. Virgulă se pune după totuși, dar acesta nu se pune între virgule. Corect: Scriu mult, dar greșesc puțin.; Totuși, e un subiect interesant.; Avem timp totuși să terminăm discuția.