Dacă îi ceri lui Daniel să îți spună care e cel mai frumos loc al copilăriei, rămâne pe gânduri, fiindcă își petrecea verile în gospodăria bănăţană a bunicilor de la Urseni, pe când iarna îl găsea pe dealurile din jurul Sibiului, acolo unde locuiau ceilalți bunici și unde se găseau cele mai strașnice pârtii de săniuş. Cât ținea anul școlar stătea în Timişoara şi bătea străzile cartierului meşteşugarilor de odinioară – Fabricul, despre care se spunea cândva că de aici vine tot ceea ce e bun în oraşul nostru.
Familia și bunicii au fost argumentele care l-au făcut să se întoarcă împreună cu părinţii înapoi în ţară. Pare surprinzător ca, odată ajuns la Toronto, la cel mai prestigios colegiu din metropola canadiană, unde obținea o bursă, iar pe urmă va primi un job râvnit de mulți localnici şi va dobândi cetăţenia canadiană, să se întoarcă împreună cu părinţii în România. A fost o decizie grea, dar bunicii aveau nevoie de sprijin. Şi, aşa cum spune deseori Daniel, de oameni serioși e nevoie mai ales în România, canadienii au destui.
Întors în Timișoara, va ocupa funcţii de conducere în companii multinaţionale. Postul de consultant IT îl va duce de la Londra la Manila, în Filipine, trecând prin Istanbul. A fost o perioadă de acumulări profesionale şi culturale, dar şi anii în care şi-a şlefuit calităţile de lider. În această perioadă, luând contact cu persoane din medii şi culturi diferite, a înţeles că ţara noastră avea nevoie de tineri care să se implice în „viaţa cetăţii”, fiindcă oricât de bun ai fi în domeniul tău, impulsul pe care îl poţi da celor de lângă tine, impactul pe care modul de a rezolva probleme, a gestiona situaţii dificile şi a modela caractere le poţi realiza numai atunci când te implici activ în viaţa social-politică.
Aşa că, înainte de a se arunca în vâltoarea vieţii politice, s-a implicat în diverse activități comunitare şi organizaţii de sprijin a celor mai puţin norocoşi dintre noi: ca membru Lions Bastion ori SALVO a sprijinit copiii cu dificultăţi să studieze ori familiile nevoiaşe cu ajutoare materiale. Odată cu apariţia coronavirusului, intuind necesitatea dotării unităţilor spitaliceşti şi a asociaţiilor care se ocupă de oamenii fără adăpost, a organizat o strângere de fonduri şi a procurat măştile de protecţie care lipseau la începutul pandemiei.
Daniel a fost printre primii care a creat Platforma 100 TM EDU, ceea ce a dus către Mişcarea România Impreună. În clipa în care a luat naştere PLUS, s-a alăturat noului partid pentru că ştia deja că schimbarea se face doar prin implicare, iar lideri precum Dacian Cioloş, Vlad Voiculescu ori Dragoş Pâslaru îl inspirau şi îi aminteau de politicienii capabili şi implicaţi pe care îi cunoscuse în tinereţea sa canadiană.
În prezent, coordonează comunitatea din Piaţa Traian şi se ocupă de problemele departamentului IT a partidului, fiind candidat din partea Alianţei USR PLUS pentru Camera Deputaţilor.
„Din experiența trăită pe trei continente am înțeles faptul că stadiul dezvoltării unei societăţi este strâns legată de calitatea clasei politice. Să nu fim naivi: politica nu este un colegiu pentru domnişoare neprihănite niciunde în lume. Numai că în societăţile dezvoltate există un «cod deontologic», iar cei care nu îl respectă sunt sancţionaţi dur de electorat, chiar înainte ca organele penale să îşi ducă anchetele la bun sfârşit.”, spune Daniel Toda.
Dacă împotriva Ordonanţei 13, Daniel lupta în stradă, din calitatea de membru al Camerei Deputaţilor, Daniel îşi propune să lupte pentru asanarea clasei politice autohtone, iar conceptul „fără penali în funcţii publice” este un bun punct de plecare. Până ce societatea noastră va reacţiona ferm şi rapid la orice încălcare a legii de către persoanele care ocupă funcţii publice, necesitatea interdicţiei de a ocupa funcţii de demnitate publică trebuie absolut interzisă celor condamnaţi penal.
Cel de-al doilea proiect pentru care Daniel se va bate în calitatea sa de deputat este digitalizarea. „Este de neconceput ca un investitor sau un administrator de companie să piardă zile întregi pentru a înregistra o societate ori a obţine o autorizaţie, cerându-i-se ba copii de pe diverse alte autorizaţii ori documente pe care autoritatea în cauză le primise în alte rânduri ori chiar ea le emisese, ba clasicul dosar cu şină.”
Dacă unele instituţii publice – cum ar fi Oficiul Registrul Comerţului – au implementat platforma online, majoritatea celorlalţi avizatori încă se feresc în crearea de instrumente care să permită scurtarea timpilor de aşteptare şi prezenţa fizică a petenţilor. Experienţa şi cunoştinţele lui Daniel vor permite promovarea de acte normative şi implementarea unor coduri de bune practici care să facă autorităţile şi instituţiile publice cât mai accesibile cetăţenilor.
Al doilea palier al digitalizării presupune accesul online al cetăţenilor la toate deciziile autorităţilor şi instituţiilor publice, aceasta însemnând transparenţa şi posibilitatea concretă de a descoperi ilegalităţile, conflictele de interese şi erorile funcţionarilor publici.
Iată că, într-o confruntare politică în care candidaţi de aiurea vin să reprezinte cetăţenii Timişului, singurele lor calităţi fiind tupeul şi multitudinea de diplome obţinute la obscure universităţi şi colegii săteşti, Daniel Toda este un TIMIŞOREAN care propune experienţa şi succesul dobândite în companii multinaţionale, dar este, în acelaşi timp, un tânăr care s-a întors în localitatea natală după ce a demonstrat printre străini calitatea şi seriozitatea unui BĂNĂȚEAN.
(E)