Cum se zăpăceşte omul

Într-una din seri, m-am trezit ameţit. Îmi fugeau pereţii, scaunele, gândurile. Nimic nu stătea locului. Zăpăceala mea, pe moment, era de neînţeles. Nu mă îmbătasem de ceva vreme. Chiar mi-era dor de o anumită mahmureală. Dar nu era asta. Pur şi simplu ameţeala îmi venea de la un stimul exterior. Apoi am înţeles. Drumul banilor din şpăgi mi-a luat minţile. Un milion lu ăla, un milion jumătate lu ălălalt, un milion jumătate mie. Opt sute de mii de euro lu aia, cinci sute de mii lu ailaltă, un milion jumătate mie. Şi tot aşa. Greşeala mea a fost că am încercat să vizualizez dansul acestor milioane. Asta m-a dat peste cap şi a determinat pereţii, cu tablouri cu tot, s-o ia razna. Tot acest dans între bani îmi fusese oferit de Dorin Cocoş, fostul soţ al Elenei Udrea. Tipul părea a fi un fel de bancă, ce acorda credite la „Prima casăʺ sau în cadrul programului „Rablaʺ. Ar trebui să mă înscriu şi eu. Dar în ce calitate? Nu eram nici ministru, nici şeful ANRP-ului, nici măcar secretar general sau vreun băgător de seamă le Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Nu aveam nicio recomandare. Deci, nicio calitate. Nu eram nici în Guvern, nici în vreun partid. Nimic din toate astea. Drumul spre hotelul lui Cocoş, unde se împărţea toată şpaga, îmi era închis. Dar era foarte deschis spre alţi clienţi, unul mai baban decât altul. De exemplu, ministrul Gabriel Sandu zice că partea lui pentru campania electorală a lui Băsescu era de cinci milioane de euro, pe care i-a dat din resurse proprii. De unde mama dracului a avut din „resurse propriiʺ hoţul ăsta? A, a vândut varza de pe lotul personal, n-a băut şi n-a fumat, ca Videanu? De Ziua Femeii, Elena Udrea, din puşcărie, băgată de Gala Bute, vrea să iasă, că veceul turcesc e nepotrivit pentru ea, propunând o serie de martori, printre care şi Emil Boc. Ca şi o confruntare cu diverse persoane, care au făcut denunţuri împotriva ei. Speră ca toţi să-i dea dreptate şi ea să scape de veceul turcesc, cel care i-a făcut atâtea necazuri. I l-aş lua şi pe ăla! În acest timp, Iohannis aşteaptă. Aşteaptă să câştige toată puterea. Este convins că Victor Ponta se va plictisi ca de picătura chinezească şi va oferi puterea PNL-ului. Ponta îi răspunde că puterea e a României, nu a venit el de acasă cu ea şi între timp îi măreşte leafa lui Iohannis la 20 de mii de lei pe lună. Adică două sute de milioane în bani vechi. Să aibă de-o varză cu cârnaţi. Că leafa îi fusese tăiată cu 25 la sută de Emil Boc. Programul dreptate până la capăt merge până la capăt. Care capăt? În comuna Nana se pune de-o răzmeriţă. Furci, topoare…