Specialiștii despre părinții perverşi din Reşiţa

Cazul „părinților violatori” și cel al strungarului de la UCMR i-a cutremurat pe locuitorii orașului de pe Bârzava. Asta, mai ales că, povestea care se ascunde în spatele cazurilor este cutremurătoare.  Experiențele prin care au trecut cele două minore le marchează întreaga existență. Psihologul Oana Erena explică ce urmări au astfel de fapte.

Psihologii spun că unul dintre lucrurile care influențează cel mai mult traiectoria în viața unui copil este relația acestuia cu familia, și implicit cu părinții. „De buna creștere, dar și de atmosfera în care acesta se dezvoltă depind extrem de mult comportamentele sale ulterioare. Și aici se încadrează nu doar învățăturile bune, ci și eventualele anxietăți sau traume ce pot apărea mai târziu”, spune psihologul Oana Erena.

CITEȘTE ȘI: “Fetița mea m-a provocat”

Expresia „cei 7 ani de acasă” nu cuprinde doar elementele de bună conduită pe care societatea le cere copilului preșcolar, dar poate cuprinde în cazul unui dezechilibru psihologic locul cel mai important de explorat de către terapeut. „O mare parte din problemele adultului își au originea în relația defectuoasă pe care acesta a avut-o cu părinții, în copilărie. Așadar, orice traumă severă, cum e un viol sau un incest poate fi hotărâtoare pentru destinul unui copil. Copiii sau adolescenții care au fost abuzați sexual pot suferi o serie de probleme psihologice și comportamentale, de la ușoare la severe, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung”, explică specialistul. Potrivit psihologului, problemele includ de obicei: depresie, anxietate, sentimentul de vină, teamă, disfuncții sexuale, comportamente antisociale sau rebele.

„În funcție de severitatea incidentului, victimele abuzului sexual pot dezvolta de asemenea o teamă față de sexul opus, față de actul sexual sau pot afișa un comportament sexual inadecvat. Cu toate acestea, cele mai importante indicii cum că un copil a fost abuzat sexual sunt cunoștințele sexuale nepotrivite și interesul față de activități sexuale pe care acesta le manifestă”, a declarat exclusiv pentru Express de Banat, Oana Erena.

CITEȘTE ȘI:
Monedă de schimb: şi-a băgat fiica în patul soţului ca să-şi salveze căsnicia

Specialiștii spun că efectele iniţiale sau pe termen scurt ale abuzului apar de obicei în termen de 2 ani de la încetarea acestuia. Aceste efecte variază în funcţie de circumstanţele abuzului şi stadiul de dezvoltare al copilului, dar pot include comportamente regresive, cum ar fi o întoarcere la suptul degetului sau la udarea patului noaptea, tulburări de somn, probleme de alimentatie, de comportament şi / sau probleme de performanţă la şcoală, şi neparticipare la activităţile şcolare şi sociale.

„Pe scurt, efectele negative ale abuzului sexual asupra copiilor sunt foarte largi. Nu există nici un set standard de simptome pe care victimele le experimentează. Unii copii nu manifestă deloc tulburări psihologice în urma abuzului, dar acești copii fie se tem să-şi exprime emoţiile adevărate sau își pot nega sentimentele, într-un mecanism de apărare. Ei pot experimenta lipsa efectelor negative pe termen scurt, dar suferă de probleme grave mai târziu în viaţă”, explică Oana Erena.

CITEȘTE ȘI: Lacrimile tatălui pervers nu mai impresionează

De exemplu, minora abuzată de părinții violatori, a suportat o perioadă bună de timp perversiunile sexuale ale părinților, care o ademeneau cu telefoane de fițe. Deși fata era conștientă că ceea ce i se întâmplă nu este un lucru firesc, fetița a tăinut totul, de teamă că lumea ar putea-o incrimina. În cele din urmă, fata a reușit să fugă la bunica sa și să îi povestească ceea ce îi făceau mama și tatăl său vitreg. „Există și situații în care copilul, în cele mai multe cazuri adolescent, acceptă și se complace în rolul în care este pus de către părinte sau rudă. În aceste cazuri situația este tăinuită voluntar, și se face publică doar atunci când este descoperită de către o altă persoană. Cu toate că la baza stă complicitatea, adultul ar trebui să fie cel care să opreasca această relație incestuoasă”, a concluzionat psihologul.