În România, politicienii sunt de mai multe feluri: de stânga, de dreapta, de centru, naționaliști, umaniști, udemeriști, habarniști ș.a.m.d. De obicei, la guvernare se adună cei care, chipurile, împărtășesc aceleași idei, ca să nu spun ideologie, dar și în grupurile de interese. Treaba ta, iubite cititor, dacă te gândești la nu știu ce interese în afară de cele ce promovează prosperitatea și propășirea a neamului românesc. Atunci când nu e posibil acest lucru, ca în cazul de față, flăcăii se pun laolaltă, la aceeași masă lungă, sacrificându-și cei mai frumoși ani din viață pentru țărișoara asta atât de încercată.
Să luăm un exemplu. Rareș Bogdan, politician făcut la apelul bocancilor, târziu în noapte, după o emisiune pe care o modera la televiziunea X. Dacă ar fi fost în politică de ani și ani, aș mai fi zis, dar așa, mucles. Mucles le spunea și Rareș pe când apărea seara la televizor și înjura la liberali de dracii îi lua. „La lada de gunoi a istoriei cu marțafoii din conducerea PNL. Să-i ia dracu, cei din PNL, tăcere, la gunoi!” Și după câteva chiuituri de astea și tropăieli moroșenești ca la emisiunea aia folclorică „O dată în viață”, a lu’ Iuli Tudor, acesta le-a luat mau’ liberalilor. Care liberali, să scape de gura lui, l-au pus pe primul loc la europarlamentare. Rareșică, ca un bun român ce e, a admis să-și sacrifice familia, prietenii, vecinii, sâmbetele și duminicile pentru binele meu, al tău, al nostru. Mai mult, Orban și ai lui l-au făcut prim-vicepreședinte peste urmașii Brătienilor. Că așa e la noi, cine e mai tare în clanță și minte de nu crede nici el ajunge departe. Cine nu…
În coaliție, băiatul cu batistuța a dat peste Ciolacu care, într-un moment de sinceritate rurală, a spus despre Bogdănel, în derâdere, cum altfel, că e un fel de „nea Ion de la raion”, drept pentru care nu-și pierde vremea cu el. În replică, Rareș i-a tăiat macaroana cu inteligența lui de ardelean neaoș: „am câteva mii de cărți citite în plus față de Marcel Ciolacu.” Bă, nene, pe mine unul nu mă interesează care dintre ei e mai deștept și care are mai multe „almanahe” în bibliotecă, care e considerat mai tolomac și care a colecționat mai multe „succesuri.”. Că nu m-ar încălzi cu nimic dacă aș ști că „Batistuță” a citit cu 1001 cărți mai multe decât Ciolacu, atât timp cât în prăvălie prețurile au luat-o înaintea veniturilor mele. Zic bine sau nu?
Și mai e ceva, nu vă luați după trăncăneala lor. Ei se spurcă, ei se împacă la un șpriț și o pastramă de oaie. Voi vă amuzați ca fraierii, iar ei fac tot circul să uităm de iarna care vine, de facturi la gaze și curent. Că pe ei, tot împreună îi vom găsi și la primăvară, la vară, toamnă și la anul pe vremea asta. O recunoaște chiar don Marcel Ciolacu care o spune cu subiect și predicat: „Eu nu rup nicio alianță. Nu instig la ruperea unei alianțe.”. Și n-o zice doar așa, să se afle în treabă, ci tot mânat de grijile mele, ale tale, ale voastre!