Un ministru grădinar e tot ce ne-am dorit la Armată!

Bă nene, cum dracului se face că în România, cum ajunge unul goangă mare, ministru, de exemplu, cum îi descoperă băieții în teza lui de doctorat cinșpe-douăzeci de pagini luate cu copy-paste de pe la alții? Cum? Păi, bine, bă, voi, ăștia de la PSD și PNL, înainte de a-l face ministru pe unul de-al vostru nu-l chemați, bă, la o discuție tete-a-tete sau, mai pe românește, între patru ochi, să-l întrebați simplu și direct: „Bă, tu ai doctorat?” Și el o să-ți spună că are, că e plină țara de doctori din ăștia. După care îl întrebați direct: „Și e pe bune sau e o făcătură?” Ce vă costă să aveți un dialog pe tema asta la un șpriț? Eu zic că, nimic. Ba, chiar ați avea de câștigat. Dar așa…

Uitați-vă la ăsta de la Apărare, Tîlvăr, s-au cum l-o fi chemând, pe care l-ați pus voi, pesediștii, în locul lui Dâncu. Bă, nici măcar nu s-o așezat bin cu curu’ pe scaun și, hop, că l-au dat pe goarnă băieții. Cu teza de doctorat. Dar nu că a copiat, cum aud că mai fac unii: două, trei paragrafe de acilea, alte cinci de dincolo și gata lucrarea. Nu, bă, la Tîlvăr ăsta, dacă e să ne luăm după ce o apărut în presă, i-a pus pe unii, de la un muzeu din Focșani, să-i facă teza de doctorat de la zero. „De la ze-ro,” cum își amintește o truditoare înciudată pe faptul că Tîlvăr ăsta și-a trecut în cont felicitările și strângerile de mâini pe munca ei.

Bă, dacă este așa, mi se pare normal. Copy-paste e lucru de mântuială. Un fel de gioco di mano. La un moment dat tot te trădează. Nu că teza aia de doctorat ar fi un bestseller și ar fi lumea înnebunită după ea și uite așa descoperi că ai mai citit undeva ce scrie acolo, cuvânt cu cuvânt, virgulă cu virgulă. Nu. Ci pentru că tot timpul există cineva să-l dea în gât pe celălalt atunci când acestuia i se pare lumea mai dragă. În schimb, plecând „de la ze-ro”, există puține șanse să te dovedească ăștia că nu ar fi lucrarea ta sau ai copiat. V-ați prins de șmecherie? De asta zic, Tîlvăr ăsta, parcă ai lui îl strigă și Angelo, pe numele mic, e un băiat deștept. Ăia care l-au reclamat la partid și Parchet îi pot sufla un car de pene în cur. N-au ce să-i facă. Mai ales că e prototipul politicianului visat de nea Nelu Iliescu: sărac, dar cinstit.

Pe de altă parte, omul ăsta, care e parlamentar din 2004 încoace, nu a fost niciodată în limbă după bogății. Nu e nici sărac, sărac, dar nici îmbuibat ca alții. După declarația de avere, nu tu casă, nu tu vilă la munte sau la mare, nu tu tractor, deși, după propria-i mărturisire, i-ar trebui, că are o grădină pe la țară unde, până săptămâna trecută, cultiva roșii, vinete, ceapă, usturoi și pătrunjel. O grădină și probabil o magazie în care își ține sapa, lopata, cazmaua, drujba, butoiul cu varză și borcanele cu murături. Acolo unde se duce în weekend, nimeni nu știe dacă plătește sau nu chirie vreunei mătuși sau cumnate. Dar ce mai contează. Se duce să se relaxeze, să respire aer curat, să mănânce bio, după toate rețetele colegului său de partid, Pătru Daea.

Și atunci, vă întreb eu, nu merită omul ăsta să fie ministru la Armată, cu atât mai mult cu cât e absolvent de limbi străine? Merită, frate, cum să nu merite. Mai ales că la experiența lui în grădinărit ne-ar folosi la întărirea relațiilor cu trupele NATO staționate în România. Zic și eu.