Lista lu’ Romi!

Timp de vreo săptămână, Romi al nostru n-a postat nimic pe Facebook. Bă, înțelegi ce înseamnă să nu posteze nimic, nimic? Hai, dacă ar fi fost alt liberal, treacă, meargă, dar Romi, bă? Intrasem la griji: „ce se întâmplă, bă, cu Romi? Ce i s-o fi întâmplat, bro, de e așa de cuminte? Dacă o fi în vreo belea săracul și acu’ tace până se prescrie fapta?” Am sunat în stânga, am întrebat în dreapta și nimic, nimic. Cineva îmi spunea că auzise că făcuse pană la elicopter și se pusese singur să-l repare și din cauza asta nu mai avea timp să posteze toate rahaturile. Era și asta o explicație, chiar dacă nu mi se părea cea mai plauzibilă, la cât îl cunosc eu pe Romică.

Și, cum stăteam eu și cugetam, hop și postarea. Cu și despre primarul din Dognecea, Remus Rof. „Bravo, bă, acum te recunosc! Vii de acasă ca un adevărat cârcotaș ce ești. Nu te-ai lăsat până nu l-ai trecut și pe Rof pe lista ta neagră! Apropos, nu vrei să-i sun pe ăia de la Cronica Cârcotașilor, pe Dezbrăcatu’, de exemplu, să-ți rezerve două, trei apariții? Eu în locul tău, Romi, aș accepta, că știi cum vine asta? Una e să apari în presa locală și alta e la o televiziune centrală. Te vede o țară întreagă, seara, la oră de maximă audiență națională și în reluare în timpul săptămânii. Ce zici, îi sun? O să fie mișto, te asigur de asta. N-am înțeles, tu mai degrabă te vrei în Las Fierbinți? Bă, să știi că nu ar fi o idee rea, lângă Celentano, Dorel și Nicu Rață. Ăștia au audiență mai bună, plus că sunt de-ai Pro TV-ului.

Dar știi ce mă gândesc eu, Romi? De ce n-am face noi un serial aici, la Reșița. Că vorba aia, avem material căcălău. Vorbim cu cei de la Banat TV, cu Dunăreanca. Ea să ne dea sculele și un operator și noi să scriem scenariu. De fapt, el e scris, doar să-l mai ajustăm pe ici, pe colo, apoi îl montăm. Și uite cum facem. Începem cu seara în care s-au anunțat rezultatele la Consiliul Județean, în urmă cu doi ani. Îți amintești? Ar fi culmea să fi uitat. Toată ziua am stat la bancuri, povești, am spart semințe de floarea-soarelui, am mâncat sandviciuri și pizza, am băut apă și suc. Ne-am simțit bine de parcă ne-am fi cunoscut de o viață, că la un moment dat mi-am și zis: „bă, ce copil de gașcă e Romi ăsta.”. Totul a fost frumos până o venit Marcel, când nu știu ce mi-o zis Marcel, iar tu te-ai ambalat precum motorul elicopterului: „ieși, du-te, pleacă de aici că mi-ai stricat seara. Du-te să nu te mai văd! Du-te, du-te!”. Și nu doar că îmi ziceai, dar mă și îmbrânceai ca la grămada aia de la rugby, până m-ai scos afară din sediul vostru.

Să revin. Începem cu faza asta, apoi două sau trei episoade le rezervăm PSD-ului, în general, cum că n-au făcut nimic la guvernare. Tu distribuit în rolul principal. Un fel de Vasile, primarul din Las Fierbinți. Te plimbi cu mâinile la spate, cu un milițian după tine. Nu-ți fă griji, că găsim noi un Robi căruia să-i dai ordine. Apoi, alte câteva episoade, cam patru-cinci, ne axăm pe Silvică (leitmotivul același ca în cazul PSD), după care, în alte cinci, îl aducem în față pe Ionuț Popovici. Nu-i uităm nici pe Nedelcea, și nici pe Mocio. Senatorului îi rezervăm vreo zece episoade, că merită. El explicându-ți cum se face administrație, tu turnându-i în pahar. Apoi câteva episoade, cinci, șase, ne luăm de presă, de Stanciu și inclusiv de mine. Tu zici de noi cum îți vine la gură, noi te facem de menune. Și ca să dăm și o notă romantică serialului, tragem câteva scene pe malul lacului de la Dognecea. Seară, liniște, țânțari. Cu Rof pe ponton, la o măsuță rotundă, cu o fripturică, un vin, povestind strategii legate de podul care tocmai stă să ducă dracului. Pe fundal, o doină la torogoată. Ce zici?

Nu-ți fă griji de scenariu. Consultăm procesele verbale de ședințe, înveți și tu câteva replici și asta e. Va fi haiul de pe pământ. Ascultă la mine. Dacă după serialul ăsta nu te va realege lumea președinte la CJ, să-mi spui cuțu. Că la așa ceva ești bun. Cel mai bun și ar fi păcat să nu profităm. Părerea mea!