Nu credeam că mă mai pot uimi minunații noștri aleși cu ceva. Iată că au făcut-o. Ieri au (și-au) votat mărirea sinecurilor adiacente cabinetelor parlamentare din teritoriu. Bașca mărirea sumei forfetare ce se duce pe mizilicuri gen protocoale, portocale, benzină etc. Și nu vorbim de sume modice, ci de mii de euro. Păi, băi nesimțiților, când în discursuri sforăitoare declarați că este criză, este inflație și biata țărișoară n-are de unde să pună un leu la pensii, la șomaj, la social, de unde dracului găsiți bani pentru mărirea sinecurilor voastre? Bani în plus pentru cabinetele parlamentare, care de cele mai multe ori coincid cu sediile partidelor ce v-au trimis la muls în Parlament, bani în plus pentru deplasări și protocol.
Vă propun, dragi alegători, un exercițiu ce l-am făcut mai demult, lucrând pe la televizor. Mergeți în zilele de vineri, sâmbătă, să nu spun și duminică, ziua în care orice creștin se odihnește, să bateți la ușa cabinetului dorind să stați de vorbă cu parlamentarul. Că o fi de la Putere, că o fi de la Opoziție, că o fi de la șantajiștii lui Attila, neam de ați găsi pe careva. Apropos, știe cineva unde se află în Reșița sau în Caraș-Severin cabinetul parlamentarului UDMR? Sunt deja de râs dacă vă întreb când ați obținut o audiență la Domnia Sa, nu-i așa? Parlamentarii noștri, aleși prin vot democratic, acești porumbei care dacă sunt jos îți mănâncă din palmă și dacă sunt sus se c..că pe tine. Oameni onești, cu frică de Dumnezeu.
Nu reușesc nicicum să găsească resurse pentru asigurarea de pensii decente bătrânilor noștri. Găsesc în schimb resurse pentru plata unor pensii speciale de-a dreptul nesimțite alocate membrilor instituțiilor ce le trec cu vederea infracțiunile ce se văd din cer, nu din imala în care ne târâie tot felul de golani și troglodiți ce ne înjură că le punem în față furăciunile și nedreptatea ce le vor ca Lege. Ei sunt deja ceva mai mult decât burghezia bolșevică. Ei sunt peste tot, în toate și au prins rădăcini puternice. În loc de frunze, din semințele lor răsar zoaie. Mici pițifelnici, ghiocei care execută totul cu fervoare până ajung de la purtarea țucalului la deschiderea portierei. Apoi apare primul post de bugetar. Vine creșterea în ierarhie, dar mintea promovatului nu poate trece de purtatul țucalului. Și, cu șiretenie și influență, pe prostie călcând, șmecherii construiesc piburi paralele, aruncând omului onest rămășițele unei cine în urma căreia se șterg la gură cu întreg rahatul în care au adus această nație.