Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în sac

Am avut parte de un decembrie și de un ianuarie ce numai a iarnă nu au arătat. O toamnă ceva mai rece, am putea spune. Vorbeam cu un amic și îi spuneam că am oarece regrete față de așteptările, de munca și de pasiunea depuse de antreprenorii ce și-au construit o afacere pe domeniile schiabile din județ. Imediat m-a făcut membru al găștii peneliste conduse de Popa și de Dunca.

Am mai spus-o și o mai spun o dată: în urmă cu vreo 20 de ani, cei doi așteptau la ușa de ședințe a Consiliului Județean condus de Sorin Frunzăverde pentru a fi primiți și a-și prezenta planul de afaceri ce implica dezvoltarea domeniului schiabil pe Semenic și pe Muntele Mic. Veniseră cu hi-tech, ceva inimaginabil pentru adunătura de politicieni care era la butoane atunci. La o țigare i-am spus actualului primar al Reșiței că își pierde vremea încercând să obțină sprijinul autorităților locale în demersul său și al prietenului său. S-a uitat urât la mine, așa cum se uită și acum la un nimeni care vine să-i conteste previzionata reușită a proiectelor sale. Dar, pe lângă cei doi, mai sunt câteva firme și antreprenori care ar putea aduce la viață cele două locații. Că primii doi amintiți sunt un fel de locomotivă nu poate aduce decât dezvoltarea întregii locații.

Și, să revin, Dumnezeu a dat zăpadă în ultima săptămână cât cuprinde. Și pentru Dunca, și pentru Popa, și pentru toți antreprenorii de pe cei doi munți. De aici, dracul și-a băgat coada. Zăpadă pe pârtii este. Cabane și hoteluri este și nu prea este! Dar, ce bizar, turiștii nu pot ajunge la fața locului. Drumuri viscolite, blocate, închise. Tocmai când era momentul de a începe fiesta. Culmea ironiei, principalul ordonator al întreținerii acelor drumuri în stare de practicabilitate, recte șeful Consiliului Județean, principalul afectat de situație. Și nu cred că domnia sa nu s-ar fi implicat sută la sută în deblocarea situației. Vă dați seama, mustul a început să curgă și damigenele sunt sparte.

Pe celălalt versant, prietenul domnului președinte se confruntă cam cu aceeași situație. Viscol, drum mai mult sau mai puțin închis. Clar că nu te pui cu natura. Dar, în urmă cu două decenii, nici nu ar fi visat acești domni să aibă pe mână cele două domenii. Parte din ele, pentru a fi exacți. M-am documentat și eu, am mai citit una, alta și se pare că ar fi soluții tehnice ce pot pune în genunchi viscolul. Există și utilaje specifice ce iau în piept Everestul pentru a deszăpezi căile de acces în stațiuni montane, nu ce avem noi aici. Dar, domnilor Dunca și Popa, acum sunteți Sorin Frunzăverde de acum două decenii. Ce vă oprește să faceți?

• Tweet
• Pin It