Costel Pătrășcan, despre masacrul de la Charlie Hebdo: ,,Nimic nu dă dreptul cuiva să ucidă!”

Artistul care în fiecare dimineață aduce zâmbetul pe fața cititorilor Express de Banat a acceptat să trateze cu maximă seriozitate cel mai sensibil subiect al ultimelor zile: tragicul masacru în urma căruia mai mulți caricaturiști au fost uciși cu sânge rece pentru crezul lor.

Cum percepi atacul la adresa caricaturiștilor din Paris?

Vreau ca mesajul meu să fie clar: nimic nu dă dreptul cuiva să ucidă! Chiar și pentru caricaturile considerate de unii blasfemie sau mai puțin inspirate, după părerea altora… Am urmărit în ultimele zile multe păreri, judecăți, analize, dar și politica editorială a revistei, temele abordate de caricaturiști, am pus la socoteală și experiența pe care am dobândit-o ca desenator satiric și cred că pot să îmi spun un punct de vedere, fără a pretinde că acesta este și adevărul. Nu putem vorbi aici doar despre un atentat la libertatea de exprimare fără a ține cont că avem de a face cu două civilizații cu valori diferite. Apropierea fizică a uneia de alta n-a creat punți, ci a ridicat ziduri. Totodată, regret nespus dispariția celor 5 caricaturiști și din cauza, subiectivă, că familia desenatorilor satirici este și așa mică, iar cei foarte talentați sunt și mai puţini…

Vreau să mai remarc un lucru: caricaturiștii revistei Charlie Hebdo și-au asumat linia editorială a revistei în ciuda avertizărilor și au dorit să lucreze doar în spiritul a ceea ce au crezut, iar aici trebuie să ne ridicăm pălăria, chiar dacă, trebuie să recunosc, unele caricaturi nu le apreciez. Nu este o atitudine la îndemâna oricui… Și încă ceva: ca și caricaturist, ca moralist, fiindcă asta suntem în ultima instanță, trebuie să ai un set de repere, de simboluri pe care nu le poți judeca la comun. Cu ele putem face diferența dintre bine și rău, dintre înainte și înapoi, dintre zi și noapte.

Ai abordat vreodată în caricaturile tale subiecte cu temă religioasă?

Am abordat în caricaturile mele și teme religioase, dar am făcut-o, cred, cu atenție, căutând să caricaturizez defectele, și nu simbolurile. Am să exemplific mai jos cu câteva desene. Subliniez, nu am pretenția că abordarea mea este cea corectă.

      

Crezi că poate fi stabilită o limită atunci când vine vorba despre satira și ironie?

Am văzut că s-a pomenit de anumite limite în satiră, în caricatură. Consider că aceste limite sunt date de cultura, educația și responsabilitatea fiecăruia și există în toate domeniile de exprimare publică. Cred în conceptul de libertate totală a opiniei, dar, totodată, consider că tot libertate este și atunci când poți face un lucru, dar renunți, fiindcă rațiunea ți-o cere.

Ai avut parte de reacții negative din partea publicului sau a persoanelor vizate de caricaturile pe care le semnezi?

Evident că am avut parte și de reacții negative! Cred că astfel de reacții sunt dovada că desenul este bun. Contestatarii mei sunt puțini, în special cei care dețin funcții politice, administrative. Factorul decident, cum se spune. La fiecare 4 ani vin alții care să mă conteste…

Ar trebui Charlie Hebdo să se reorienteze acum în ce privește tema caricaturilor pe care le abordează?

Îmi este greu să spun dacă ar trebui să se reorienteze, cei care au rămas în redacție vor ști mai bine. Probabil o vor considera ca pe o obligație morală să continue pe direcția pentru care colegii lor s-au sacrificat. Pe de altă parte, pe termen scurt și cititorii lor constanți vor avea aceleași așteptări …. Grea moștenire!

Ce-mi doresc? Ca din Charlie Hebdo cu toții să învățăm ceva. Cu părere de rău că prețul a fost atât de mare…

• Tweet
• Pin It