Cont(r)actăm şi noi ceva?

Ce putem să contractăm? Subcontractăm? Sună cunoscut, nu? De la contract, aşa-i? Ce simplu! Ce analogie rapidă! Ce putem să contactăm? O boală? Avem în vocabularul recent contact, contacți… S-a și difuzat rapid substantivul. Nevoia te împinge la creativitate, la născocire. Doar că lingvistica ne învață să fim prudenți, să ciulim urechile şi să ne ferim de primul instinct lingvistic, de etimologia populară, fenomen prin care vorbitorul modifică un cuvânt necunoscut pentru el, sub influența altui cuvânt de la care crede că provine, din cauza unei asemănări formale și a unor asocieri superficiale. Prin urmare, la ce ne gândim când avem de-a face cu sintagma: a cont(r)acta o boală? La CONTACT sau la CONTRACT? Rapid: la contact. Ne-am obișnuit deja cu formulările: contacții trebuie să fie testați, contacții direcți, contacții apropiați, contacții din focar etc.

Analogia nu prea funcționează în acest caz sau, cel puțin, trebuie îndepărtată de un astfel de start: contact – a contacta. Dicționarele sunt instrumente utile și se dovedesc a fi potrivite (și) în această situație. Iată lămuririle:

a contacta (< fr. contacter): „a stabili o legătură cu cineva” (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010). În context: Persoanele interesate ne pot contacta la numărul de telefon…

a contracta (< fr. contracter, lat. contractare): „1. a încheia un contract; 2. a lua asupra sa o obligație sau o îndatorire; 3. a ~ o datorie, a se împrumuta; 4. a ~ o căsătorie; a se căsători; 5. a lua de la cineva un obicei rău; 6. (despre un sentiment) a se naște; 7. a ~ o boală; a se molipsi. 8-9. a (se) strânge; 10. (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic, sinonim: a contrage” (vezi Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010).

Sensurile multiple ar putea constitui un element de derută. Totuși, verificarea e simplă, iar explicațiile – extrem de clare. Corect este, așadar, a contracta o boală, nu *a contacta o boală. Drept e că iei/intri în contact cu o persoană bolnavă, cu boala chiar, alăturarea e însă fixă: a contracta o boală.

Presa pare să-şi vadă de treabă și de etimologia populară, uzul ori expresivitatea, creativitatea nefiind însă vreun scut notabil în acest context. Iată ce greșeli am pescuit:

„În topul ţărilor cel [sic!] mai infectate de acest nou tip de virus se află SUA, cu 614.246 de persoane care au contactat boala” (https://www.zf.ro/); „numărul persoanelor care au contactat boala este probabil cu mult mai mare, din cauza dificultăților de acces la teste” (www.digi24.ro); „Stațiunea spaniolă este considerată un adevărat focar de coronavirus, iar jucătorii de la PSG au contactat boala în locația respectivă.” (www.eurosport.ro).

Generalizările, superficialitatea analogiilor, intuiția neșlefuită reprezintă bariere în construirea unui discurs corect. Repetiția mea preferată: e greu să știm toate regulile, să fim atenți la cazurile excepționale, să urmărim multitudinea de sensuri, de contexte, de schimbări, de evoluții semantice; e destul de ușor totuși să fim curioși, să căutăm, să întrebăm, să trăim cu simțul dubiului și să conștientizăm importanța formei pe care o ia ideea noastră.

În concluzie: contractăm o boală, contactăm medicul, suntem contactați, putem fi contacți.

Și azi: puțin din idealul perfecțiunii formei.

Năzbâtiile limbistice ale lumii actuale – epidemice, nu chiar pandemice.

• Tweet
• Pin It