Comunitățile sârbești de pretutindeni se pregătesc să-l prăznuiască pe Sfântul Sava

Pentru poporul sârb, celebrarea zilei de 27 ianuarie are o dublă semnificație: una religioasă, Sfântul Sava fiind întemeietorul Bisericii Ortodoxe Sârbe, și una socială, acesta punând bazele învățământului în limba sârbă. Personalitate marcantă a secolului său, influența și popularitatea sfântului au depășit granițele actualei Serbii, prezența sa fiind semnalată în Grecia, Bulgaria, România și Țara Sfântă.

La mai bine de 700 de ani de la moartea patriarhului, comunitățile sârbești din zona Clisurii Dunării continuă să cinstească memoria acestuia prin slujbe religioase, cântece, poezii, tradiții și obiceiuri. Ținând cont de faptul că noul coronavirus și-a pus amprenta asupra modului în care se desfășoară o serie de activități religioase și sociale, se încearcă totuşi păstrarea tradițiilor prin ajustarea lor la noile reguli.

Despre modul în care se va desfășura prăznuirea întâiului arhiepiscop în localitatea Radimna, părintele Veroljub Gvozdenovic, slujitor în cadrul bisericii „Sfântul Nicolae” din localitate a detaliat:

leader board 728 x 90 px

„Bineînțeles că este o zi importantă pentru noi, zi pe care o vom începe cu o slujbă religioasă, urmată de tăierea colacului, toate acestea cu respectarea măsurilor de rigoare în contextul epidemiologic. De asemenea, copiii prezenți la biserică ne vor recita poezii în cinstea Sfântului Sava, gestul lor urmând să fie răsplătit cu tradiționalele perece (covrigei făcuți în casă) și cu câte un pachețel cu dulciuri. În cazul în care nu-i vom avea alături pe toți tinerii din localitate, reprezentanții bisericii se vor ocupa cu distribuirea pachetelor”.

Despre Sfântul Sava

Sfântul Sava s-a născut în anul 1175, fiind cel de-al treilea copil al familiei care a pus bazele statului sârb (familia Nemanja), având numele de Rastco. Astfel, la vârsta de 17 ani, tânărul prinț părăsește curtea regală, ajunge la Sfântul Munte Athos, unde se călugărește și primește numele de Sava. Douăzeci și patru de ani mai târziu, Sfântul Sava împreună cu tatăl său, care se călugărește și el (primind numele de Simeon), ridică, pe ruinele vechi ale unei mănăstiri, marea mănăstire Hilandar, izvorul cultural pentru marea majoritate a sârbilor.

Potrivit scrierilor, în 1219, Sfântul Sava efectuează o vizită Niceea, acolo unde este hirotonit de patriarhul Constantinopolului ca cel dintâi arhiepiscop al sârbilor. Numele lui rămâne în istorie, amintind atât despre primul autor al sârbilor, despre primul om cu știință de carte, cât și despre primul legislator în comunitatea sârbă.

Sfântul Sava moare la 27 ianuarie 1235, la Târnova, în Bulgaria, moaștele sale fiind duse la mănăstirea Mileșeva din Bosnia. De atunci și până acum, comemorarea sa face ca, la fiecare sfârșit de ianuarie, bisericile să fie arhipline de copii care, după Sfânta Liturghie, recită fel și fel de poezii în cinstea ctitorului. Din punct de vedere tradițional însă, cu ocazia sărbătorii Sfântului Sava, în nicio casă sau, mai bine zis, niciunei bucătărese nu trebuie să-i lipsească de pe masă celebrele perece (celebrii covrigei de casă).