Comunitatea sârbă din Banat se pregătește să-l prăznuiască pe Sfântul Sava

Localitățile sârbești din Clisura Dunării, precum și cele din județele Timiș și Arad îl cinstesc, în fiecare an, la data de 27 ianuarie, pe Sfântul Sava – întâiul arhiepiscop al Serbiei, personalitate care se reflectă foarte mult în cadrul instituțiilor de învățământ sârbești.

În legătură cu cine a fost Sfântul Sava, dar și impactul pe care acesta l-a avut în formarea culturii și a conștiinței creștine a poporului sârb am aflat de la Slavoliub Branisavlevici, președintele Organizației Locale a Uniunii Sârbilor din Radimna, care a istorisit pentru expressdebanat.ro: „Sfântul Sava s-a născut în anul 1175, fiind cel de-al treilea copil al familiei care a pus bazele statului sârb (familia Nemanja), având numele de Rastco. Astfel, la vârsta de 17 ani, tânărul prinț părăsește curtea regală, ajunge la Sfântul Munte Athos, unde se călugărește și primește numele de Sava. Douăzeci și patru de ani mai târziu, Sfântul Sava împreună cu tatăl său, care se călugărește și el (primind numele de Simeon), ridică, pe ruinele vechi ale unei mănăstiri, marea mănăstire Hilandar, izvorul cultural pentru marea majoritate a sârbilor”.

Potrivit scrierilor, în 1219, Sfântul Sava efectuează o vizită Niceea, acolo unde este hirotonit de patriarhul Constantinopolului ca cel dintâi arhiepiscop al sârbilor. De asemenea, Branisavlevici ne mai dezvăluie că „Sfântul Sava a lăsat urme profunde în popor atât în calitate de preot, constructor, cât și luminator. Numele său rămâne în istorie, amintind atât despre primul autor al sârbilor, despre primul om cu știință de carte, cât și despre primul legislator în comunitatea sârbă”.

Oamenii din localitatea Baziaș, spre exemplu, îl sărbătoresc pe Sfântul Sava ceva mai special decât celelalte localități bănățene. Și asta pentru că, după ce, în anul 1220, arhiepiscopul traversează Dunărea, cinci ani mai târziu, mai exact în 1225, acesta se ocupă personal de construirea mănăstirii Baziaș, mănăstire a cărei construcție dăinuie și astăzi, amintindu-le omenilor despre lupta continuă pentru spiritualitate, pentru unitate etc.

Sfântul Sava moare la 27 ianuarie 1235, la Târnova, în Bulgaria, moaștele sale fiind duse la mănăstirea Mileșeva din Bosnia. De atunci și până acum, comemorarea sa face ca, la fiecare sfârșit de ianuarie, bisericile să fie arhipline de copii care, după Sfânta Liturghie, recită fel și fel de poezii în cinstea ctitorului. Din punct de vedere tradițional însă, cu ocazia sărbătorii Sfântului Sava, în nicio casă sau, mai bine zis, niciunei bucătărese nu trebuie să-i lipsească de pe masă celebrele perece (celebrii covrigei de casă).

• Tweet
• Pin It