Cinci ani de la implementarea „frunzei lui Udrea” la Lugoj! Cât de folositor este Centrul de Informare Turistică

Se împlinesc cinci ani de la implementarea unei investiții aflate în plină vedere, la lumina zilei, însă despre care lugojenii nu știu mai nimic. Este vorba despre ceea ce se numește, cu o titulatură bombastică, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică în municipiul Lugoj. Dacă tot nu v-ați lămurit despre ce este vorba, vă oferim puțină orientare… turistică: este acea clădire rotundă, cu aspect de cabană, răsărită pe malul Timișului, la capul Podului de Beton și decorată cu o frunză luminoasă în relief, numită „frunza lui Udrea”, după numele celebrei ministrese de pe vremea lui Băsescu.

Perioada de implementare a proiectului a fost de șapte luni, între 30 mai 2015 și 29 decembrie 2015, termen care s-a respectat. Proiectul a fost selectat în cadrul Programului Operațional Regional și cofinanțat de Uniunea Europeană, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR). Valoarea totală a proiectului, la nivelul lui 2015, a fost de 626.165,98 de lei, valoarea eligibilă s-a ridicat la 620.325,23 lei, iar banii europeni, prin FEDR, au fost în valoare de 560.588,23 lei (finanțare nerambursabilă). Cu finanțare nerambursabilă a mai contribuit și bugetul național. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a venit și el cu o sumă nerambursabilă, în valoare de 47.330,84 lei. Cofinanțarea eligibilă a beneficiarului, adică banii puși jos de Primăria municipiului Lugoj, au fost în valoare de 12.406,51 lei.

Creșterea nivelului de trai, pe hârtie

După parada acestor cifre, demne de o destinație mai utilă, să vedem cu ce ne-am ales. În principal, cu o construcție stingheră pe malul Timișului, lipsită de valoare arhitecturală și care se încadrează ca nuca-n perete în peisaj. Deși e dotată cu, citez, un „logo România volumetric, trei firme luminoase, un catarg și două borne de semnalizare”, este rar vizitată de cineva, poate doar în statisticile oficiale. Personal, în toți acești cinci ani, n-am văzut pe nimeni să intre acolo, dar este posibil să mă înșel. Pe lângă această cabană, numită „centru”, ne-am mai ales cu niște broșuri colorate, tipărite pe bani europeni și cu un site sărăcuț, schematic și care repetă prezentările laconice din amintitele broșuri. Monumentele sunt „expediate” din două-trei fraze, exact aceleași ca în broșura de 16 pagini (cu tot cu coperte) intitulată „Crearea și dotarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică în Municipiul Lugoj”.

La ceas aniversar, cum se spune, amintim și câteva dintre obiectivele acestei investiții deloc neglijabile, de aproape 6,3 miliarde de lei vechi: „locuitorii municipiului și a (sic!) zonelor limitrofe, care vor beneficia de noi locuri de muncă datorită creșterii economice a agenților și implicit de creșterea nivelului de trai (!) și care își vor putea dezvolta afacerile datorită turismului”, iar alți beneficiari vor fi „agenții economici din municipiu și zonele învecinate, care vor înregistra o creștere a veniturilor”.
Tot la capitolul economic, în broșura frumos ilustrată se mai spune: „valoarea adăugată a proiectului va fi resimțită în plan economic, prin crearea de noi locuri de muncă și creșterea atractivității zonei pentru turiști și potențialii investitori”. Un viitor luminos ne aștepta și „în plan social, prin îmbunătățirea calității oferite turiștilor și creșterea nivelului de viață al locuitorilor municipiului”.

Mulțumim, Europa, dar cu ce ne-am ales de pe urma ta?

Ca să nu fim acuzați de subiectivism, vă întrebăm, stimați cititori, în ce măsură amintitul centru v-a ridicat nivelul de trai și dacă ați simțit că a influențat, în vreun fel, această cabană, creșterea locurilor de muncă? Poate s-o fi dezvoltat turismul, deși n-am văzut mare năvală de oaspeți din țară sau de peste hotare, veniți să admire frumusețile Lugojului, atâtea câte mai sunt.
Un alt proiect european care la ora actuală este doar o tristă amintire este cel cu Vârșețul, intitulat „Semne către viitor”.

Plimbându-te pe arterele Lugojului, dai, din când în când, de niște indicatoare jerpelite, cu inscripții în trei limbi, care abia se mai pot citi. Lumea nici nu mai știe că acolo au fost investiți bani europeni. Mi-e greu să cred că la Lugoj, unde activează niște firme serioase de panouri publicitare, print și realizarea de firme, nu se găseau opțiuni mai bune calitativ și mai durabile! Așadar, nu este vorba de lipsa proiectelor europene, ci de finalitatea acestora. Aici trebuie să țintească administrația locală, și nu doar să le bifeze, la număr, ca să dea bine la statistică.