Chomsky, decalog de luat lumea-n cap

Un domn avocat de a cărui consideraţie cred că mă bucur, reciproca fiind evident adevărată, a publicat pe pagina Domniei Sale un certificat de confirmare a nemerniciei politicienilor ce ajung să conducă o ţară. Scris de Avram Noah Chomsky. Filozof, istoric, activist politic etc., acest american născut la începutul secolului XX a vorbit printre primii din lumea capitalistă modernă despre ororile ce se pot produce în numele democraţiei. A fost un militant asiduu împotriva războiului purtat de SUA în Vietnam. Am făcut această scurtă prezentare pentru a stabili cine a scris acest decalog. Şi acum, fără a reproduce cele zece enunţuri, pe care le găsiţi foarte uşor pe Net, mă voi opri doar asupra a două, trei, maximum patru.

1. „Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă și obiectivă”. Nu vi se pare cunoscut? Nu vi se pare că media din România este peste 90 la sută propagandă? Nu sunteţi debusolaţi când, butonând de pe un post pe altul, vizionaţi acelaşi eveniment expus antagonic de media, în funcţie de interesele ce le puteţi identifica în jurnalele de ştiri şi în talk-show-urile care mai de care lipsite de o linie clară de informare corectă?

2. „Poporul nu trebuie să creadă în existența strategiilor și mijloacelor oficiale de manipulare”. Nu vi se pare cunoscut? Unii ne manipulează cu pericolul sovietic, alţii cu pofta de prăduire a UE, alţii cu incomensurabila iubire a SUA plus UE. De unde să mai ştii ce e rău şi ce e bine? Apropos, de când nu vi s-a mai înfăţişat vreun expert adevărat pe o temă dată în nenumăratele discuţii televizate, interviuri online etc.?

3. „Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze și efecte”. Pe înţelesul tuturor, poporule, fii prost! Adică, principala componentă a bazei dezvoltării unei societăţi prospere, despre care tot scriu şi vorbesc de peste două decenii: educaţia. Nu te educă şi te ţin prost sau te educă şi te fac fericit, dar, şi mai prost. Aproape creştineşte, nu?

4. „Poporul trebuie obișnuit cu satisfacții ieftine, care să îi ocupe timpul și să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare”. Aici, putem corobora cu punctul anterior. Satisfacţii ieftine? Manele, mici, bere, ferma, din dragoste etc.

Şi mă opresc aici, invitându-vă pe dumneavoastră să comentaţi celelalte şase puncte. Nu închei, înainte de a observa că domnul avocat, cu un nume ce îi adevereşte profundele rădăcini româneşti, Schmaler (!), nu a personalizat decalogul ca un dat al românilor. Stimă domnule avocat şi iertaţi ironia. Este, evident, un decalog respectat de toate guvernele din Lume. Şi cum spuneaţi, domnule Schmaler? „Ridi pagliaccio!”