Au început lucrările de reabilitare a Centrului Civic din Reşiţa. O minunată lucrare, ce le va arăta trecătorilor prin la fel de minunata noastră urbe de câte suntem noi, reşiţenii, capabili. Dar nu pot să nu mă întreb. Lucrarea vine la aproximativ 15 ani de la precedenta placare cu granit a aceluiaşi spaţiu. Păi, domnilor, mi se pare o băşcălie să refacem piatra din 15 în 15 ani. Aşa, în treacăt, Sfinxul are câteva mii de ani. Că trebuia refăcută vechea lucrare era evident pentru orice individ cu capul pe umeri. Întreb şi eu, ca un umil cetăţean plătitor de taxe. Că mă gândesc că parte din banii alocaţi lucrării provin şi din dările mele. Cum dracului facem azi şi mâine refacem? Nu mai spun de şoselele din oraş, care par a fi supuse unui blestem. Campanii de asfaltare, de la Mircea Popa la Ioan Popa. Toate se lasă cu găuri şi gropi după prima iarnă mai serioasă. Revin la Centrul Civic. În jur de 30 de miliarde tocate în urmă cu vreo 15 ani. Pe ce? Pe nişte dale de granit mai sensibile decât o gresie la reducere. Vrăjeli cu camioane ce au trecut cu şenilele peste minunata creaţie arhitecturală. Hai sictir! Dacă era aşa, de ce nu a fost interzis accesul camioanelor de tonaj în Centru? Sau nu ştia Primăria despre „calitatea” amplasamentului? Unde vreau să ajung? Domnule actual primar, Ioan Popa, v-aţi gândit să vă îndreptaţi împotriva celor responsabili de bătaia de joc numită placare cu granit a Centrului Civic Reşiţa? Nu de alta, dar vă veţi trezi blamat că aţi stricat frumuseţe de amenajare arhitecturală pentru un moft de granit de vreo trei ori mai gros. Chiar nu răspunde nimeni pentru dezastrul din Centru? Pur şi simplu radem şi facem altul „mai trainic şi mai frumos”? Între timp, cetăţenilor Reşiţei le cresc taxele, le cresc impozitele şi edilii se joacă de-a o fi sau n-o fi un drum sau alee fără groapă.