Cei 3 muschetari moderni: fortuit, lucrativ, mercantil

Primul muschetar: fortuit

Deși livresc, frecvent prezent în cărți și integrat în discursul oamenilor culți, nu trebuie să ne ferim de el. Trebuie să ne ferim însă de atribuirea unui sens după ureche sau după analogii făcute complet intuitiv. Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010, ne prezintă clar situația: fortuit e o variantă de etichetă pentru mai banalele: 1. neprevăzut și 2. întâmplător

Cărțile se fac din cărți. E o chestie simplă pe care am reținut-o și pe care o aplic înainte de-a așterne propriile-mi rânduri în spații editoriale clasice sau (post)moderne. Mergând pe linia timpului înapoi, mă opresc la paginile mereu dăruitoare ale unui dicționar din 1929: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a. Lazăr Șăineanu. Și aici lucrurile sunt prezentate simplu, clar, de netăgăduit: „ce vine din întâmplare”.

Deși specializat pe forme și esențial în a stabili fața limbii române actuale (oficiale, corecte), DOOM₂ (2005) calcă și el pe terenul sensurilor: „fortuít (întâmplător) adj. m., pl. fortuíți; f. fortuítă, pl. fortuíte”. E un soi de semn de exclamare nescris, o semnalare oficială că se întâmplă ceva cu această minune latino-franțuzească. Printr-un joc neprevăzut al circulației libere a cuvintelor, s-a ajuns la un alt fortuit – sinonim pentru „forțat”. Lăsând tranșantul deoparte, nu mi-ar fi prea greu să admit că între neprevăzut, întâmplător și rapid se pot întâlni (măcar tangențial) niște fragmente de sens. Dar forțat?! Deasupra uzului irațional stau cele scrise. Fortuit înseamnă „venit pe neașteptate, neprevăzut, inopinat, întâmplător”. Sub semnul puterii lui nu așa! stau câteva accidente sintagmatice, propoziționale, frastice: „zâmbet fortuit” (https://triumf48.ru/ro); „sunt fortuit să apăs eu pe această pedală” (https://gradinaculecturi.wordpress.com/); „Pot să spun că am fost fortuit să fac anumite improvizații.” (Ilie Dumitrescu, https://www.sport.ro/).

Nu, nu putem invoca refrenul cu licența poetică. Eminescu a fost unic, „pleonasmul” său – la fel și e ușor comunistoid să ne punem toți greșelile sub semnul vrerii de moment.

Închei și întăresc sensul din dicționare, găsind sprijin real într-un discurs încheiat la toți nasturii regulilor – un articol de drept: Forța majoră și cazul fortuit –(https://www.juridice.ro/660006/forta-majora-si-cazul-fortuit-conditii-divergenta-doctrinara-jurisprudenta.html): „Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.”

P.S. Muschetar. De la muschetă!

• Tweet
• Pin It