Știți cât ține nunta la români? Trei zile, ca în poveștile lu’ taica Ispirescu. Bine, mai sunt și excepții, o zi, două în plus pentru spălat greața, vasele în care s-au servit supa, sarmele și friptura, numărat banii, demontat cortul. În general însă cu totului tot, cam trei zile. Se trage linia, se adună chestiile alea bune, se dau la o parte cele rele, iar viața merge înainte.
Cam tot atât va ține și povestea cu cutremurele astea (merg pe plural, pentru că au fost două ca lumea și alte câteva sute pe lângă ele). Trei zile în care specialiștii-specialiști, dar și specialiștii lu’ Pește (de ăștia e plină România) își vor da cu părerea despre ce s-a întâmplat și ce-o să se mai întâmple cu clădirile șubrezite în cazul unui nou seism. Ceva asemănător cu povestea drobului de sare. Că vor cădea țigle, tencuială, ori se vor prăbuși la fel ca blocurile alea din Turcia. Vor muri sute, mii de oameni fără ca cineva să dea socoteală pentru acele nenorociri, pentru că la noi nu e dictatură ca în Turcia. E libertate și fiecare face ce vrea. Noi nu avem un Erdogan care să bată cu pumnul în masă și într-un ceas să aresteze sute de dezvoltatori imobiliari. Pe scurt, nimeni nu va trage la răspundere pe nimeni. Eventual, pe zidurile ce stau să cadă vor apărea bulinele roșii sau înscrisuri pe bucăți de carton: „Atenție, cad de toate…”. Atât, nimic mai mult, pentru că la noi e sfântă cugetarea strămoșească: „Ne bate Dumnezeu, că ne-am prea înrăit!”
Dar nu numai la cutremur se întâmplă asta. Amintiți-vă de furtunile de peste vară, cu copaci căzuți peste mașini, acoperișuri de bloc smulse, oameni răniți sau chiar morți. Ați auzit să fi fost amendată vreo asociație de proprietari sau vreun constructor de doi lei pentru acoperișul ajuns în stradă? Sau ați văzut vreun funcționar de la primărie urcându-se pe bloc să constate la fața locului ce s-a întâmplat de a „zburat” acoperișul? Să fim serioși: două, trei zile de vorbăraie dezbătută seara la televiziuni, enumerări de cifre, pagube de tot felul și cam atât. Până la o nouă furtună, o singură concluzie: „Cu puterea lu’ Dumnezeu nu te poți pune, maică!”
Așa a fost și așa va fi, cât va dăinui neamul românesc!