Ce nu face un general pentru o bucă de femeie…
Ce ți-e și cu viața asta, dom’le. A scăpat nevătămat din operațiunile militare din Africa, acolo unde, dacă nu erai atent, te haleau ăia din triburile sălbatice cu izmene cu tot, a coordonat misiuni sub egida ONU, a fost la comanda românească în exercițiile NATO, a supravegheat desfășurarea paradelor militare de la 1 Decembrie, a pus la cale cele mai simandicoase protocoale militare, mergea cocoșat de la povara medaliilor și insignelor ce-i atârnau de haina militară și când să zică și el Doamne Ajută vine nenorocirea. Și nu pe câmpul de luptă, ca un erou, ci într-un garaj, și ăla în construcție.
Curat ghinion, My Friend. Să scapi viu și nevătămat de atacul dronelor, proiectilelor, calibru 105 mm, de gloanțele Kalașnikovului și de săgețile otrăvite ale urmașilor lui Mobutu Sese Seku Ngbendu Wa Za Banga, dar să cazi răpus din dragoste. Răpus prin sinucidere cu pistolul din dotare. Și pentru ce, frate? Pentru câteva scatoalce administrate amantei în holul de la intrarea în bloc. Că respectiva, ofuscată de ieșirea nervoasă a generalului de 61 de ani, ar fi reclamat incidentul la Poliție, iar ăia au emis, pe loc, un ordin de protecție provizoriu, pe cinci zile. Ce polițiști fără minte. Cum dom’le să-i faci una ca asta unuia care a condus companii, batalioane, regimente, a fost în staff-ul Armatei Române și nu ca un general ca orișicare, și-a răsfățat amanta cu prăjitură și suc la cofetăria din colț, cu mărgele și lenjerie intimă cumpărată din buticurile chinezești? Cum? Ei, drăcia dracului. Nu ne mai respectăm valorile, nu ne mai recunoaștem eroii din teatrele de luptă ale lumii.
Cred că de aici i s-a rupt filmul generalului Ioniță, de la umilința servită de urmașii milițienilor și nicidecum de la presupusa trădare în dragoste a amantei. La experiența sa de viață, măcar atât lucru știa și el că va veni ziua în care amanta va întâlni, întâmplător bineînțeles, un alt general (vârsta nu e o piedică în calea fericirii) ori pe el să-l lase socoteala la ceas de seară. Dar să te umilească în halul ăsta băieții de la nu știu care Circă de Poliție, era prea de tot. Să nu știe cine era generalu-locotenent Dorin Ioniță… Așa că și-a luat pistolul, pe care îl purta la paradele militare și întâlnirile oficiale, și l-a pus la tâmplă, iar în secunda următoare creierii lui au făcut fâl-fâl-fâl, spărgând liniștea nopții…
Și pentru ce toaste astea, don general? Că la banii lu’ tălică, femei găseai peste tot. Și mai frumoase și mai sportive decât cea cu care te giugiuleai, și mai tinerele, și mai dolofane, și mai slăbănoage, și cu curu’ cât valiza recrutului, și cu țâțele ca merele care dau în pârg. Dar la Armata Română nu te-ai gândit? La Armata de generali, vreau să zic și la amantele acestora? Poate că nu toate sunt rele de muscă, nu toate ar fi sunat la Poliție să se vaite pentru un upercut sau un picior în foale căci, deh, uneori mai trebuie să și suferi.
Dacă ai fi fost băiat deștept, după corecția aplicată, te duceai acasă, beai un șpriț, două, nouă, până te făceai mangă, iar a doua zi te trezeai pe la prânz cu capul limpede și, poate, și cu regrete. Dar așa, canci onoruri militare la înmormântare, canci Cimitirul Militar Ghencea, canci salve de tun, canci slujbe și sobor de popi. Și pentru ce toate astea? Pentru o bucă de femeie. Crezi că s-a meritat, My Friend?
