Cum a ajuns un cetățean nevinovat să fie arestat

În România lu’ Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis și Nicușor Dan (i-am nominalizat pe toți președinți ca nu cumva să se supere careva), e mai bine să furi cu camionul, vagonul sau cu vaporul decât cu plasa. Că dacă te-a prins cu mâna în cotețul cu găini, ai sfeclit-o rău de tot. Oricât te-ai jura pe ce ai mai scump că ai purces la o astfel de faptă pentru că erai nemâncat de trei zile, nu vei convinge niciun polițist, procuror sau judecător că așa este. Mai interesant e faptul că organele statului se mișcă al dracului de repede în astfel de situații.

Ca în cazul cetățeanului care a fost prins în flagrant furând un parfum dintr-un magazin din București. Băieții de la Poliție nu au stat pe gânduri, l-au săltat și l-au dus la sediu. Cum cetățeanul nu avea niciun act de identitate asupra sa, oamenii lu’ Predoiu (asta se întâmpla în 2024) au trecut la identificarea lui, prin metode specifice: „Cum te cheamă?”.

Luat prin surprindere, cetățeanul a dat un nume și un prenume ce i-au venit în minte atunci. „Bă, ești sigură că te cheamă așa? Că ai grijă, dacă ne minți, ai dat de dracu. Ai înțeles?” .

Prins cu parfumul în buzunar, cetățeanul numai că nu s-a jurat pe ce avea el mai scump: „Să-mi sară ochii dacă vă mint. Să nu mai ies din bulăul ăsta dacă nu spun adevărul”.

Agentul șef s-a uitat la subaltern și i-a zis: „Să-l credem, bă, că ce motiv ar avea să ne mintă?”

Apoi, cei doi au răsfoit baza de date cu hoții și tâlharii Capitalei și au dat peste un alt cetățean ce părerea să semene cu cel din fața lor.

„Da, ăsta e, seamănă leit. E recidivist”, au exclamat ei încântați de operativitatea cu care rezolvaseră cazul. I-au luat datele, i-au întocmit proces-verbal, l-au reținut pentru 24 de ore, dar fără să-i fi luat amprentele și fără să-l fi fotografiat față-profil, așa cum cere legea, pe motiv că era deja în baza lor de date.

De aici, totul a mers strună. Cetățeanul a fost prezentat procurorului de caz care a dispus măsura controlului judiciar. După finalizarea urmăririi penale, același procuror a decis trimiterea în judecată a făptașului. Judecătorul a admis, în lipsa inculpatului, propunerea Parchetului și a decis înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă. Poliția a fost mandatată să pună în executare măsura respectivă, dar ia-l pe hoț de unde nu-i.

Abia după șase luni a fost găsit „inculpatul” care, în realitate nu furase nimic. După un an alt an de cercetări, timp în care judecătorii pronunțau o sentință, iar procurorii o contestau imediat, prima instanță și-a dat seama de gafele făcute în lanț. Asta după ce „hoțul” făcuse mai bine de o lună de bulău, își pierduse locul de muncă în Italia, dar și speranța în justiție.

Și atunci, mă întreb: Păi nu-i mai simplu (pentru polițiști și magistrați) și mai bine (pentru tine) să furi un bou, să devalizezi o instituție sau o agenție a statului, să ceri sau să încasezi o șpagă, două? Că în astfel de situații lucrurile sunt mai puțin complicate. Mai mult de atât, primești o pedeapsă cu suspendare sau, în cel mai rău caz, doi, trei ani de închisoare, execuți o treime după care, pentru bună purtare, te întorci în libertate, bucurându-te de natură, munte, mare, vacanțe, familie, amantă și, bineînțeles, de banii pe care ai avut grijă să-i pui de-o parte pentru zile negre.

• Tweet
• Pin It