Ce mai ştim, ce mai bem: din meniu în dicționar

Forme ușoare, de vară și plimbări lejere prin paginile dicționarelor:

1. Limonada, pl. limonade „băutură din apă, zahăr și zeamă de lămâie”, poartă multe culori și consistențe, astfel că alăturări precum limonadă de/cu zmeură/căpșuni/pepene nu pot reprezenta bizarerii. Pot fi de acord că se produce un soi de contradicție, dar nu știu ce aș pune în loc. Nu putem rămâne doar la semnalarea unei nepotriviri formale, trebuie să găsim soluția, rezolvarea, varianta.

2. Fresh-ul, pl. fresh-uri, nu apare în dicționare, deși uzul îi oferă recunoaștere și chiar stabilitate la nivel de formă. Este, fără doar și poate, un cuvânt util, explicația fiind simplă: acoperă o realitate neacoperită de altă combinație de litere. Un viitor *freș? Exclus! Este un cuvânt care nu pare să ridice probleme și parcă nici nu naște dificultăți.

3. Cola – pe cât de vechi, pe atât de complicat: un sau o Cola? Se termină în -a, așadar este destul de logică opțiunea pentru: o Cola. Forma de plural: Cola. Mi se pare interesantă propunerea DOOM2: grafia cu minusculă. E numele unui suc, nu? Nume care desemnează un singur tip de suc, astfel că nu simt un transfer de tipul Adidas – adidași. Mai mult, există și cola: „arbore tropical cu fructe în formă de nucă care conțin cofeină și substanțe tanante” (v. NODEX, 2002, www.dexonline.ro), situație în care litera mică are justificare.

4. Cocktailul are și variantă românească: cocteil și, prin urmare, două variante de plural: cocktailuri/cocteiluri. Fiind cuvânt destul de vechi, a intrat inițial (oficial) cu forma adaptată în limba română: „COCTÉIL s.n. 1. Băutură de origine americană, preparată dintr-un amestec de diferite lichide alcoolice (lichior, coniac, vin) și diferite ingrediente. 2. Reuniune la care se servește această băutură. [Pron. coc-teil, pl. -luri, var. coctail s.n. / < engl., fr. cocktail].” (Dicționar de neologisme, 1986, v. dexonline.ro)

5. Şpriţ, pl. șprițuri – oricât de neaoș este obiceiul, cuvântul este de origine germană: germ. Spritzer. O precizare interesantă într-un dicționar din 1929: „Nemț. SCHPRITZ: termen introdus de chelnerii austriaci”. Altă precizare: prin neamț noi, românii (nu, nu suntem singurii!), înțelegem și german, și austriac. O expresie faină, dacă tot am deschis cutia cu istorioare: a lua (sau a fura) luleaua neamțului înseamnă „a se îmbăta”. De ce a neamțului și nu a rusului? Câte discuții nu s-ar naște! În mințile oamenilor cu umor, desigur. 

6. Apa minerală – o problemă reală pentru străini, pentru care apa minerală nu e neam asociată cu bulele. Formula apă gazoasă are iz desuet și n-am remarcat-o în planul real al limbii. Un soi de curiozitate: apă minerálă are statut de articol de dicționar (v. DOOM2).

• Tweet
• Pin It