Da, corect e mailuri! Oficial este: e-mail (angl.) [pron. iméĭl/ímeĭl] s. n., (mesaje) pl. e-mailuri.
…mailuim! Sau ne mailuim. Infinitivul a mailui (veritabil hibrid, un clasic termen romglez) face ca paradigma să arate așa: mailuiesc, mailuiești, mailuiește, mailuim, mailuiți, mailuiesc. Neoficial. E un verb neînregistrat în dicționare, cu iz de creativitate și potențial creator. Contextele în care verbul își face apariția nu sunt puține: „Azi sunt pe drum, nu pot intra pe mess, da’ te mailuiesc cum ajung!” (www.revistavip.net); „dacă mai vrei să afli lucruri despre miere nu ezita să mă mailuiești” (www.anamatei.ro); „Scrie-mi, ne auzim, ne mailuim, bem și o bere și poate purcedem la drum.” (www.macrameu.ro); „Cum să nu ne mailuim? Grav dacă nu am vreme nici de atâta azi.” (www.satmareanca.wordpress.com); „N-a declarat-o explicit niciodată, dar e limpede după cum aleargă neobosită dintr-un studio de televiziune în altul, după cum se cațără pe Facebook, după cum azvârle cu filmulețe în loazele care o mailuiesc” (www.gandul.ro). Pronumele reflexiv în acuzativ pare să fie, mai degrabă, compatibil cu persoana I plural, ne mailuim fiind un soi de acțiune reciprocă (unul pe altul/unii pe alții – sens reflexiv reciproc), așa cum se întâmplă la: ne salutăm, ne sărutăm, ne îmbrățișăm, ne iubim. Mă mailuiesc apare, așadar, mai rar; alăturările mailuiește-mă, te mailuiesc le-am sesizat ca fiind mai frecvente.
Nu sunt puține nici situațiile în care apare derivatul mailuială: „dacă începea şedinţa se elucidau acele lucruri importante şi erai lăsat să lucrezi mai departe, mailuiala internă era la obiect” (lorenalupu.com); „cu cafeaua la purtător, am purces la ceva mailuială” (ilincadima.blogspot.com).
Mailuit, -ă pare să le fi scăpat creatorilor de limbaj (online) actual, nu m-ar mira însă să aud în viitor contexte de felul: N-am mai fost mailuită de mult. ori Am rămas nemailuit de ziua mea.
E-mailul are și el verb: „an încărcat de Megabiţii cu care ne-ai e-mailuit existenţa, smulge din mine urări” (atelier.liternet.ro).
După o atare descoperire, s-ar putea spune că e-mailul nu doar că e oficial al nostru, ci e şi productiv (permițând crearea unor cuvinte noi), având și variantă colocvială, și variantă oficială.