Câte monumente restaurate încap în 40 de ani de activitate? 68, de care autorul, Octavian Ciocșan, este tare mândru!

Tulburător mesajul lansat în urmă cu ceva vreme cum că… „Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici”! Dincolo de frumusețea metaforei ne gândim la propriu și la partea materială, la spațiile mici din interiorul bisericilor construite în vechime, din lemn. Ele sunt primele mărturii de credință pe care ni le-au lăsat ca zestre înaintașii noștri. De ce sunt importante bisericile de lemn? Pentru că e vorba despre noi, despre identitatea noastră constituind în timp, locul în care s-a format și s-a educat cultura română.

În Banat sunt numeroase biserici din lemn aflate în diferite stadii de conservare despre care se scrie mult, se vorbește mai puțin, se intervine, cât și cum se poate, încercându-se salvarea lor. Cea mai veche și cunoscută, datând din secolul 16, este biserica de lemn a Mănăstirii Partoș din județul Timiș.

După cum arată statisticile și în Caraș-Severin, ne bucurăm de patru biserici de lemn, de secol 18-19. Este vorba despre cele din Surducu-Mare (1721), Calina (1781) și Valea Mare (1800). Cât privește biserica de lemn din satul Ersig, comuna Vermeș, consemnăm o recentă reușită: se apropie de final lucrările de restaurare a bisericii de patrimoniu înălțată la 1766 (cum spun înscrisurile), pentru care administrația locală a obținut finanțare de la Uniunea Europeană.

La fața locului se află încă echipa de restauratori condusă de Octavian Ciocșan, fost șef al secției de restaurare de la Muzeul de Artă din Craiova. Îl recomandă activitatea de peste 40 de ani în domeniu și faptul că a restaurat numeroase biserici, cele mai multe în Maramureș, toate pe lemn. Se mândrește între altele cu biserica din satul Rozavlea, cea de la Desești, declarată de patrimoniu UNESCO, biserica Inspectoratului Poliției de frontieră din Sighetul Marmației. Este restauratorul unei bune părți a crucilor din Cimitirul Vesel de la Săpânța. A restaurat, dar a făcut și pictură nouă la Mănăstirea Bârsana, și-a pus amprenta asupra numeroase alte complexe monahale și o serie de biserici de lemn. Recent, a încheiat lucrările de înfrumusețare a unei biserici din Bonn, Germania, a restaurat două catapetesme pe Muntele Athos, iar în palmares mai adaugă lucrări și la două dintre bisericile Muzeului Astra din Sibiu. În total 68 de monumente situate în toate regiunile istorice din România poartă semnătura restauratorului Octavian Ciocșan și a echipei sale.

Biserica de la Ersig a avut nevoie de restaurarea picturii interioare și a catapetesmei adică  peretele despărțitor, împodobit cu icoane, aflat între altar și restul bisericii.

După cum spune restauratorul, prima intervenție asupra picturii a fost făcută la 1771, urmând o altă etapă în 1838. Toate aceste date se regăsesc pe spatele unora dintre icoanele restaurate. Interesant a fost să se constate că în unele locuri prima pictură nu mai există, iar că a doua a fost afectată de fumul lumânărilor și al vaporilor de ceară. Din acest motiv restaurarea a durat mai mult timp, cu toate că s-a lucrat intens cu o echipă de șase persoane pentru reconstituire. Pe viitor nu se mai pune problema deteriorărilor produse de fum fiindcă a fost interzisă prin lege folosirea în incinte a lumânărilor. Cu timpul, în această activitate, s-a trecut la utilizarea unor materiale profesionale de foarte bună calitate, cu pigmenți speciali, aduși din Italia și Germania, dar, în general se cumpără de pe piața internațională de profil.

Restaurarea unei biserici presupune timp și asta depinde, desigur, de complexitatea lucrării. La biserica din Ersig, toate icoanele au fost demontate și duse la atelierul din Craiova. Se lucrează „în vârf de pensulă” cum se spune. Greutatea cea mai mare a fost înlăturarea urmelor de funingine depuse de-a lungul timpului. Se folosesc soluții speciale pentru acest lucru. Într-un fel, fumul a avut și un rol protector al picturii originale, dar cel mai dăunător efect, l-au avut vaporii de ceară care au intrat și în structura desenului.

„Când am luat o icoană în mână, nu am văzut nimic, era neagră toată,  nu știam dacă mai putem recupera ceva din ea sau nu. Dar, am reușit totuși să îi redăm întrucâtva strălucirea de altă dată. Sigur că la încheierea lucrărilor, înainte de plecarea noastră, vom lăsa instrucțiuni cu ce trebuie făcut, cum trebuie protejate lucrările din interior, reabilitate. De pildă nu trebuie șters praful de pe icoane cu mătăuzul (ghemotoc de cârpe sau câlți). Trebuie ferite de anumite acțiuni directe care pot provoca stricăciuni, unele ireversibile. Lucrăm la biserică de mai bine de un an de zile și cu toate acestea încă mai avem până la punctul final. Din echipă fac parte persoane cu studii superioare, restauratori de profesie dar și specialiști în devenire. De pildă, e cu noi o tânără masterandă a Secției Artă Sacră de la Facultatea de Teologie din Craiova.

Pe vremuri când erau active mai multe șantiere, aveam o echipă de 54 de specialiști. Ulterior selecției au rămas 15, iar acum sunt 8 salariați permanent în echipa de restauratori și asta fiindcă suntem puțini cu dublă acreditare de la Patriarhia Română pentru restaurare de pictură policromă pe lemn și de la Ministerul Culturii pentru monumente. E foarte complicat să lucrezi în acest domeniu, trebuie să îndeplinești anumite criterii să ai acreditări în mai multe domenii de specialitate, între altele să deții atelier de tâmplărie cu dotări și utilaje de profil”, spune restauratorul Octavian Ciocșan, care se gândește deja la viitor pentru că „urmează lucrări la Polovragi, în Suceava, dar și în apropiere, la Bocșa”.

Bisericile de lemn sunt poate cele mai vulnerabile componente ale patrimoniului nostru construit, lemnul fiind vulnerabil la apă și la foc. Vulnerabil și la intervenția restauratorilor. Când va fi gata de vizitare, vom da și noi sfoară în țară: Poftiți de vizitați Biserica de lemn de la Ersig! Vă întâmpină gazdele: primarul din Vermeș, Ion-Iacob Damian și restauratorul Octavian Ciocșan.

• Tweet
• Pin It