Câtă nesimțire să clamezi: „Vor să ia banii copiilor!”

La ce mă refer? La anunţul guvernului potrivit căruia Trezoreria Statului va deschide conturi numite Junior, în care fiecare părinte (responsabil) poate acumula bani pentru copiii săi, până la împlinirea vârstei de 18 ani. A copiilor, fireşte! Dacă depui cel puţin 1.200 lei anual, statul vine cu o primă de şase sute de lei. Başca o dobândă de trei la sută pe an. Indiferent de suma cotizată. Nu poţi retrage din cont până la majoratul copilului, doar în cazuri de necesitate, gen boală sau, Doamne fereşte, deces. Şi vine inexistenta opoziţie şi clamează că ăştia (PSD-ALDE), care fie vorba între noi, nu sunt fete mari, au ajuns atât de disperaţi cu veniturile bugetare, încât au ajuns să ia până şi banii copiilor. Cred că o minte lucidă ar trebui să observe că este prima atragere de bani la buget care nu vine ca o taxă sau o suprataxă pe spatele contribuabilului. O văd chiar ca pe primul exerciţiu fiscal în care cetăţeanul şi statul sunt parteneri. Ce oferă statul? În primul rând, siguranţa depozitului. Trezoreria nu poate dispărea pe niciunde, prin niciun offshore sau să dea faliment. În al doilea rând, stimulează depunătorul cu o primă de 50 la sută în cazul sumei minime de 1.200 lei anual. Mai vine şi cu o dobândă al cărui procent nu îl pot comenta, deoarece nu am la îndemână oferte similare de pe piaţa băncilor cu capital privat sau de stat. Şi, da, statul (acum pesedist) are nevoie de bani. Este însă, repet, prima dată din câte cunosc eu, când nu pune problema la modul imperativ ci, mi se pare că încearcă un parteneriat cu cetăţeanul responsabil, angajat, „tată de familie”. Aşadar, aruncarea acuzaţiei că ăştia vor să le ia banii copiilor mi se pare infantilă, în ton cu nivelul opoziţiei din Parlament.