Românii au așteptat cu sufletul la gură să afle ce va fi după 15 mai. Să-și facă sau nu planuri de vacanțe, de revenire la locurile de muncă sau de reluare a vechilor obiceiuri. Guvernul, care dă semn că nici el nu știe cum ar fi mai bine să se procedeze, a venit, prin Institutul Național de Sănătate Publică, cu un set de măsuri de relaxare pe care le-a supus dezbaterii publice. Unul ambiguu, fără termene precise de aplicare, după principiul „vedem ce-o ieși”.
Credincioșii sunt în continuare printre cei mai oropsiți. După ce Lumina Învierii au luat-o de la brichetă, iar sfânta cuminicătură a fost împărțită pe mahala în navete de plastic, nici măcar de unică folosință, iată că aceleași capete luminate de la capitală le dă interzis la pupat moaște și icoane. Chiar dacă ar purta nu unul, ci două sau trei rânduri de măști. O pedeapsă mai mare ca asta nici că se putea. Blasfemie, nu alta. E ca și cum te-ai duce la vânătoare de fazani, dar fără să-i împuști sau la pescuit de știuci, doar ca să te fotografiezi cu ele. Cum să te duci la biserică să nu pupi icoana făcătoare de minuni? Și nici măcar să o atingi. Cum? Că de aia i se spune icoana făcătoare de minuni, adică te face bine dacă ești bolnav, te ajută să-ți găsești iubit sau iubită, copilul la examenul care se apropie. Mă rog, că e sau nu așa, e o altă poveste, dar cu convingerea asta trăiesc toți cei care merg să se roage la biserică. Nu vorbim de habotnici, ci de oameni care au un Dumnezeu al lor. Ăștia chiar nu înțeleg așa ceva? Și dacă ar înțelege, ce-i pasă lui Iohannis, că în religia lui nu se practică așa ceva. Nu există nici pelerinaje la monăstiri și nici plimbări de racle cu sfinți prin țară.
Și asta nu este totul. În biserică, enoriașul trebuie să țină seama de cei opt metri pătrați față de cel de lângă el. Să ne imaginăm o biserică de la țară, de la Armeniș, de exemplu. Ba nu, de la Globu Craiovei, că iar se va spune că am ceva cu ministrul de Interne. La o metri pătrați de distanțare socială, câți credincioși au loc în ea? Șapte-opt? Hai, zece, dar fără popă, crâsnic ori clopotar. Și aceasta, doar după ce li se va efectua un „triaj observațional”, să aibă acoperite nasul și gura cu masca de protecție, să-și dezinfecteze mâinile cu alcool. Decât așa, mai bine stai acasă în fața televizorului, ascultând ce ne spun guvernanții despre virus.
Până la urmă, dacă-i ordin, cu plăcere, bucuroși le-om duce toate, vorba poetului, dar o întrebare tot am pentru prea onorații conducători, responsabili de COVID-19: nu puteți faceți o excepție, un addendum, de dezlegare măcar la pupat poala sau mâna vlădicului, bineînțeles, înmănușată?