CRIZĂ: Administratorii preferă să vândă ,,pe caiet” decât să nu încaseze niciun leu. Vezi explicațiile oferite!

Cărășenii de la oraș, la fel cu cei de la sat, practică frecvent cumpărăturile pe caiet, cu plata la salariu sau la pensie. Comercianții deschiși acestei forme de ajutorare a clienților sunt cei cu mici magazine de cartier sau cu afaceri în satele județului.

Unul din patru clienți recunoaşte că, atunci când nu are banii necesari, recurge la cumpărăturile pe caiet, la magazinele situate, în general, în apropierea locuințelor lor. În contextul în care mai toată lumea rămâne fără bani în portofel de la o lună la alta, pensionari, salariați sau asistați social se văd nevoiți să ceară vânzătorului să îi păsuiască cu plata cumpărăturilor.

La Reșița, situația este una obișnuită. Administratorul unui SRL care deține un magazin mic, de cartier, ne-a mărturisit că mai mult de un sfert din clienții lui obișnuiți sunt trecuți, măcar ocazional, pe caietul de datorii. Interesant este că nu doar cei care au probleme financiare apelează la această practică. Pentru că nu este niciun bancomat în imediata apropiere, clienți care în drum spre casă au uitat să își ,,alimenteze” portofelul cu bani mărunți, dar trebuie să își cumpere o pâine, o bere, un suc, ceva legume sau fructe ori un pachet de țigări intră în magazin, iau produsele și vin să plătească peste o zi-două.

Binefacere cu riscuri asumate

,,Avem bun-platnici și rău-platnici. Îi cunoaștem pe toți cei cărora le vindem pe caiet. Nu facem asta pentru oricine intră să cumpere în magazinul nostru”, ne-a mărturisit vânzătorul care a ținut să își păstreze anonimatul, pentru că nu crede că ceea ce face este tocmai corect fiscal, dar își asumă decizia de aține un caiet ,,pentru că suntem oameni și banii mai bine să intre mai târziu decât deloc. Așa îmi și păstrez clientela”.

În general, după ziua de salariu sau după ce ajunge pensia, oamenii vin și își achită datoriile. Sunt și excepții care îi pun pe vânzători și pe patroni să acopere găuri din propriul buzunar. ,,Am avut și luna asta un bătrân care a venit și ne-a spus că nu poate plăti. A fost bolnav, a dat pe medicamente mai mult și ne-a cerut să-l amânăm. Îl înțelegem, nu știu dacă o să ne poată plăti luna viitoare și, cum contabila nu poate lăsa gaura de bani, a trebuit ca patronul meu să pună diferența, ca să nu aibă probleme”, ne-a povestit o vânzătoare dintr-un mic magazin din cartierul Govândari.

Cazuri mai urâte sunt cele în care clienții nici nu mai spun nimic și vânzătorii se văd nevoiți să le refuze noi cumpărături până la achitarea datoriilor. Dar sunt riscuri asumate într-o practică care se vrea a fi doar cât ține criza.

• Tweet
• Pin It