În aproape 30 de ani de gazetărie, am fost convins că am văzut cam tot ce se putea vedea în materie de tupeu în politică. Și încep prin ceea ce unii numeau nesimțirea cu care tăicuțul Iliescu le mulțumea minerilor pentru venirea lor în București, continui cu lacrimile lui Băselu pe umărul lui „dragă Stolo”, pe care îl și vedeam mort, și închei cu Rareș Bogdan, cel care ne asigura că aveau să fie eliminate pensiile speciale după 30 de zile de la preluarea puterii de către PNL.
Așa am crezut până ieri după-amiază, când, pe ecranele televizoarelor noastre, a apărut Vlăduț de la Sănătate și Cîțu, șeful Guvernului. În același timp, dar în două locații diferite. Să facă ce? Păi ce poți să faci duminica după-amiază în afară de declarații pe o temă dată? Contează mai puțin subiectul, deși, în urmă cu două seri, acesta indignase trei sfert din țara asta cu evacuările de la Spitalul Foișor. Ceea ce m-a frapat cu adevărat a fost tupeul ministrului Sănătății de a ieși pe post și de a face declarații în același timp cu șeful său de la guvern. E de noaptea minții să vezi așa ceva. Pe Cîțu cu mască și pe Voiculescu, fără mască, unul dialogând cu presa, celălalt, Vlăduț bineînțeles, într-un monolog gen „stand up comedy”. Frumos ar fi fost să-l fi văzut și pe Iohannis la declarații, fix la aceeași oră.
Unii s-au grăbit să-i atace nesimțirea ministrului userist, să-l pună la zid, să tragă în el cu tot felul de comentarii care mai de care mai răutăcioase și neadevărate. Ce mai, să-l facă harcea-parcea. Alții, printre care mă număr și eu, îl apără și aplaudă gestul acestuia de a se ridica la nivelul, cel puțin mediatic, al șefului de guvern. Bravo, bă, Vlăduț! Meriți, bă, să fii felicitat pentru curajul de a-i râde în nas lu’ Cîțu ăsta, pe care nici măcar ai lui nu-l vor în totalitate. Bravo și pentru faptul că ai trezit o stare de empatie în rândul milioanelor de români care își făceau siesta la ora aia, după ciorba de drăgăvei și tocănița de fudulii de miel!
Sincer, ai avut…, na, nu știu cum le spune la chestiile alea, bărbătești, în limba lui Messi și Sergio Ramos, dar mă înțelegi tu la ce mă refer, și le-ai spus-o pe-a dreaptă, că toată povestea cu Foișor a fost regizată de unii (aici ai fost domn și nu ai dat nume, ‘oțule, ce ești!) pentru oarece capital politic. Băi, băiatule, nu știu dacă ce ai mărturisit acolo, în declarația aia de la televizor, e din capul tău sau te-au pus alții să spui, dar ai zis-o la fix. Dacă mă întrebi pe mine, și poți să mă întrebi, că nu mă supăr, eu cred că te-au împins alții s-o faci. Și știi de ce spun asta? Pentru că sincer nu-mi explic cum dracului în aceeași zi, la câteva ore după declarația ta, prefecții și subprefecții voștri au ieșit la interval cu o statistică referitoare la numărul de angajați din primării? Prea mulți și alde Cîțu și ai lui se fac că dorm. Ce zici, nu-i așa că e ceva putred în toată povestea asta?
În fine, să revenim la oile noastre. Măi, Vlăduț, ai făcut o treabă grozavă, ca în reclama aia de la televizor, arătând unei țări întregi cât de uniți sunteți voi la guvernare. Bă, pentru gestul tău de a-l înfrunta, meriți să rămâi ministru, ca să ne dezvălui în continuare mizeriile rămase de pe vremea lui Nelu Tătaru pe care tu, cu ochiul tău vigilent și ager ca de vultur, le-ai descoperit. Și mai zic să-ți îndemni colegii de partid din guvern să facă la fel și o să vezi cu câtă empatie o să fii înconjurat de acum încolo. Fă-o, cu riscul de a cădea guvernul, că nu pierzi nimic. Și ce dacă pică? Alt rău să nu fie.