Bravo, bă, trăiască idioții!

Pe vremea școlii mele, Ana avea obligatoriu mere, mama avea o pâine mare. Pâinea era albă și bună. „a” mic de mână era „a” mic de mână, iar „A” mare de tipar era „A” mare de tipar. După patru ani de școală primară cu Ana, mama, Gelu, Voicu și cu Gina, toți copiii știau să scrie și să citească. Unu’ nu rămânea de căruță.

E adevărat, mai întâlneai și situații haioase de care astăzi, când lumea e tobă de Facebook, Twitter și Google, ai râde cu gura până la urechi și te-ai duce cu gândul la ce e mai dureros pentru un bărbat: „Voicu are o râmă mică. Ana e cu el (altă tragedie!). Iată o râmă! Ana cântă (ha, ha, ha, mai degrabă se jelește). Am o râmă mică. Râmă mică. Câinele lor latră.” Nu știu care era legătură dintre râma mică a lui Voicu și lătratul lui Grivei, dar vă asigur că, pe atunci, râma era râmă, și nu ceea ce își imaginează unii (unele) în zilele noastre.

Dincolo de faptul că în Abecedarul de astăzi Ana, Gelu și trupa lor nu mai există, pentru că au ieșit la pensie la limită de vârstă, școala nu mai e școală. De un an, copiii învață stând acasă, în vârfu’ patului, ba scobindu-se în nas și făcând biluțe, ba scărpinându-se în cur, ba uitându-se la desene animate. Îi doare în cuc pe băieți de ce le spune doamna în online. Și ce-o să facă doamna în acest caz? În afară de un car plin de draci în fiecare zi, nu are prea multe variante la îndemână. Pe noi ne trăgeau de perciuni, de codițe, primeam lovituri la palmă cu liniarul sau jordița, ne puneau la colț. Acu’ să și vrea dăscălița și nu ar putea să facă asta online. Haiul de pe lume va fi peste ani și ani, când copiii de azi vor constata că au fost colegi de clasă fără să se fi întâlnit vreodată ori să se fi văzut la față. Mare e puterea lui Dumnezeu, dacă am ajuns să o vedem și pe asta. Ar fi fost mai bine o minune, să nu mai avem atâția analfabeți funcționali.

leader board 728 x 90 px

Dar ce pretenții să avem de la copiii din ziua de astăzi, cât timp specialiștii ăia, autori și coordonatori de manuale, sunt proști-bâtă? Au creierul bombat ca la curcă și, bag sama, de aia gândesc cu curu’, nu cu capul. Cum să le spui altfel ca să nu-i jignești când în manualul de Istorie din clasa a XI-a, secția real, stă scris negru pe alb că: „În prezent, Uniunea Europeană este formată din 25 de state, iar alte țări, printre care și România, sunt în curs de aderare!” Cât poți să fii, bă, de idiot să scrii așa ceva într-un manual școlar? Hai, aș fi înțeles asta ca o scăpare cu mulți ani în urmă, dar cum să vii, bă, după 14 ani de la intrarea noastră în UE să spui că România e în curs de aderare? Păi în 14 ani bieții copiii au învățat același lucru, că cretinii ăia au luat cu copy-paste informația din manualele de Istorie de dinaintea aderării țării noastre la UE.

Bă, voi ăștia de la guvernările din 2007 încoace, de unde dracu i-ați scos pe tâmpiții ăștia cu masterate și doctorate dacă doar atâta i-a dus capul? De unde? Și dacă tot am ajuns la momentul adevărului și al enigmelor neelucidate, șoimul Gigel are și el o nedumerire, legată tot de istorie: Ștefan cel Mare era neam cu Mihai Viteazu? Nu? Înțeleg, Mihai Viteazu era neam cu Ștefan cel Mare, și nu invers! Bravo, bă, trăiască idioții!