FOTO. Biserica vie de la demisolul Catedralei mitropolitane: colecție impresionantă de artă veche a Arhiepiscopiei Timișoarei

Patrimoniul de artă impresionat găzduit la subsolul Catedralei Mitropolitane din Timișoara adăpostește aproape o mie de piese, de la icoane pe lemn, sticlă sau pânză, până la obiecte de cult brodate, sculptate sau lucrate în metal și un semnificativ fond de carte veche religioasă. Toate piesele provin din bisericile bănățene, datează din secole trecute și arată cât de sensibili au fost credincioșii în Banat, la frumos. 

Sute de obiecte de artă care provin din bisericile bănățene și care datează din secolele XIV, XVI, XVII şi XIX sunt adăpostite de muzeul de la demisolul catedralei timișorene. La intrare te întâmpină două uși împărătești, care datează din 1763, în spatele cărora se află unul dintre cele mai luminoase spații în care credincioșii se pot regăsi.

„Această colecție de artă veche bisericească datează din anul 1962, a avut altă locație, iar în 1971 a fost adusă în acest spațiu, de la demisolul Catedralei mitropolitane și eu îl consider un spațiu providențial pentru că nu este un muzeu în adevăratul sens al cuvântului. Este un muzeu viu, o biserică vie, fiecare icoană, carte, obiect, fiind aduse din toate bisericile din Arad, Caraș-Severin și Timiș, reprezintă întregul. Reprezintă bisericile. Acest spațiu reiterează cumva atmosfera mănăstirească sau a bisericilor paleocreștine sau chiar a catacombelor din primele veacuri. Este o biserică vie și când spun asta înseamnă că biserica lucrează. Și acest muzeu lucrează, prin mijloacele lui.”, a povestit monahia prof. dr. Nicoleta Ploșnea, custodele muzeului.

Monahia a numit cele trei categorii de icoane – triada de icoane. Prima – cele care reprezintă chipul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și al Sfinților. A doua – icoana limbii, reprezentantă de cărțile vechi bisericești, iar a treia – icoana vie, cei care au trudit pe altarul limbii și al credinței, s-au jertfit pentru această unitate de neam și de credință.

„În colecție avem titluri fundamentale ale culturii vechi românești, începând cu Pravila de la Govora, 1640, primul cod de legi civile și bisericești care apare în timpul domnitorului Matei Basarab, în limba română, păstrând alfabetul chirilic, continuăm cu Noul Testament de la Belgrad, 1648, cu Cazania lui Varlaam – 1643. S-a constatat că este cea mai citită și mai răspândită carte în Transilvania și în acest spațiu în care locuiau românii și care aveau nevoie de acest cuvânt și de limba care să îi țină în unitate de credință, de neam cu frații de peste munți. Cazania lui Varlaam este prima carte care ne pune în față conștiința națională. Domnitorul Vasile Lupu și Mitropolitul Varlaam în prefețele lor vorbesc de conștiința națională adresând îndemnul tuturor românilor unde va ajunge această carte să își întărească conștiința că aparțin neamului prin limba și credința. De aceea, cartea pentru ei era icoana limbii.”, a explicat măicuța.

Cel mai vechi manuscris al colecției este o Evanghelie scrisă în limba slavonă pe pergament din piele de miel, care datează din secolul XIV, manuscris unic în România. Cel mai vechi exponat al muzeului, din prima parte a muzeului, este stela funerară romană.

„Este mai puțin  explorat acest fenomen unicat al Banatului, dar este uimitor să vezi cum apar simbolurile acestea până astăzi, într-o continuitate perfectă. Găsim pe aceasta spirala vieții, de la strămoșii noștri, de la daci, simbolul solar al luminii, soarele care face trimitere către Hristos, soarele dreptății, monogramul lui Hristos, iar această spirală a vieții o găsim în arhitectura bisericilor de lemn. În catedrala noastră, prezent acest element de arhitectură, cu o simbolistică aparte, iconostasul este flancat de o poartă cu rozete brâncovenești din loc în loc, simbolizând trinitatea, dar și unirea celor trei țări românești pentru că această catedrală s-a dorit a fi un simbol de unitate națională și de cultură, de credință, o carte de vizită pentru istoria și jertfa acestui neam.”, a spus custodele muzeului.

Tot în muzeu, de câțiva ani, este amenajat și un colț al meșterului Nicolae Muntean.

Cum ar trebui privită o icoană?

Maica Nicoleta spune că din experiența ei de ghid și de dialog cu vizitatorii, fie că sunt români, fie străini, a observat că icoana lucrează asupra minții și sufletelor ale tuturor celor care pășesc în acest spațiu. Însă acest lucru se întâmplă atunci când imaginea le este explicată:

„Dacă nu este explicată, ea nu devine semnificativă. Încep să se apropie, să intre în dialog cu această imagine și spre surprinderea mea, la sfârșit, foarte mulți spun că i-a ajutat să se oprească puțin din pelerinajul acesta al vieții, să dea sens vieții, să găsească drumul vieții, să se reorienteze într-o lume în care se simt dezorientați. De aceea, icoana pentru ei devine ca o fereastră și ca un vehicul duhovnicesc pentru transferul acesta de sens. Icoana propune o viziune nouă și poate cea mai adevărată asupra sensului omului și rolul lui în viața aceasta. Icoana are un limbaj complex, nu este așa de simplu, te invită la contemplare.

Ori contemplarea este întâlnirea cu tine însuți și cu cealaltă realitate, cu Dumnezeu. Icoana este o dublă întâlnire între două realități: o realitate pe care o reprezentăm noi, a timpului și a vieții acesteia, și o realitate spirituală, aceea a lui Dumnezeu și a sfinților care sunt reprezentați în icoană. (…) Dumnezeu vrea să fim icoane vii în viața noastră și în societatea în care trăim. Icoana este fereastră care este în legătură cu lumina. Dincolo este lumina care vine din altă dimensiune, este o lumină dumnezeiască ce intră în viața mea, luminează trecutul și prezentul, îmi asigură și viitorul.”

Muzeul de la catedrală poate fi vizitat de marți până sâmbătă, între orele 10-17. În zilele de sărbătoare, muzeul este deschis între orele 12-17. În afara programului, poate fi vizitat doar cu programare.

• Tweet
• Pin It