Bazată – un participiu corect (adjectivizat)

Limba română contemporană înregistrează diverse creații, multe dintre ele fiind analizate de lingviști și făcând obiectul unor articole sau studii. La un prim contact cu ele, poate că le-am respinge, i-am certa pe cei care le propagă. Totuși, nu putem nega faptul că unele sunt interesante din punct de vedere formal/semantic, în perfectă legătură cu ceea ce există în vocabularul oficial, perfect încadrabile în căsuțele morfologice existente.

Un astfel de exemplu este adjectivul bazat (provenit de la participiul verbului a se baza), cuvânt care circulă și ca substantiv („personajul pozitiv, «bazatul», care are: talent, femei, celebritate” – https://www.tribuna.ro/), chiar ca formă inedită de exprimare a superlativului: bazatul bazaților. Ultimele contextualizări fiind puține, am ales să discut despre bazat – un banal participiu adjectivizat.

Dacă vorbim de participiu, trebuie să existe un verb. Bazá, conform Micului dicționar academic, ediția a II-a, 2010, înseamnă: „(se) sprijini pe ceva”, „a (se) întemeia, a (se) rezema”, „a se bizui”. Te bizuiești pe cineva important, puternic, independent. Astfel că, printr-o întorsătură semantică și sintactică, participiul bazat a ajuns să capete variabilitate (flexiune) și să pătrundă în clasa adjectivelor. Până la urmă, trebuie să admit că nici nu e vorba de vreo descoperire personală ori de o chestiune nouă. Bazat, –ă, bazați, -te, adj., sinonim cu bogat, înstărit; prosper, este inclus în Dicționar de argou al limbii române; detalii bibliografice: George Volceanov, Editura Niculescu, 2007 (v. www.dexonline.ro). Aș adăuga și alte elemente șirului, ca urmare a raportării la materializările întâlnite: important, puternic, independent.

Actualizările nu sunt puține și nu aparțin doar discursului oral, colocvialului ori textelor de manele. Redau câteva contexte: „Dincolo de geamurile trenului prin care Rachel vede lumea, Megan este o femeie bazată, este o femeie de succes, avocat, director” („Fata din tren”, de Paula Hawkins – Recenzie, http://falled.blogspot.com/); „Știi că Jose este un bărbat bazat, puternic, pregătit să aștearnă lumea întreagă la picioarele unei dame potrivite.” (blog.dominos-pizza.ro); „O fi penală? Fapta lui Gheorghe Zoicaș, bazatul patron al societății AZ COM?” (http://www.gazetademaramures.ro/); „știe Antonie Iorgovan ce spune, e om bazat, doar a scos din pușcărie mai mulți infractori decât toți avocații-parlamentari la un loc (https://www.hotnews.ro/). Se simte ironia, caracterul depreciativ al cuvântului, dar nu în toate exemplele.

Migrarea unui participiu spre clasa cuvintelor flexionabile nu reprezintă o noutate. „Participiul prezintă trăsături flexionare și sintactice de tip adjectival, alunecând total spre paradigma adjectivală” [Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Gramatica de bază a limbii române, București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010, p. 291]. În aceeași lucrare se notează faptul că cel mai îndepărtat de verbul prototip este participiul, care, „și sub aspect flexionar, are trăsături adjectivale” (p. 292). Prin urmare, participiul adjectivizat primește desinențe, participă obligatoriu la acordul de tip adjectival (om bazat, femeie bazată) și primește mărci de gradare (mai, foarte, mai puțin ș.a.): „nepotul mult prea bazatului parlamentar Ristea Priboi”; „susținătorul său, consilierul Ilie Ștefan al primului-ministru Adrian Năstase, se dovedi a fi mai puțin bazat decât Ristea Priboi” (hotnews.ro); „Cum a reacționat «Bratone» când a aflat că va fi coleg cu «Briliantul»: «Poate se simte mai bazat!»” (https://www.prosport.ro/); „dacă te arăţi mai bazat decât ești, atunci la mare siguranță că ţi-o iei în freză” (http://ziarero.antena3.ro/).

Noutatea constă în faptul că participiul în cauză nu exprimă sub forma unui adjectiv o acţiune suferită şi nici nu acceptă completarea de către cineva/ceva (cum se întâmplă la convins, îmbătrânit, putrezit ş.a) ori asocierea inițială (Mă bazez pe ai mei.). Chestiunea interesantă este, aşadar, semantica participiului, nu valoarea lui gramaticală.

Faptul că participiul unui verb cunoscut ca fiind reflexiv (a se baza), deci, fără discuție, intranzitiv ajunge să dobândească sens exclusiv adjectival e şi el interesant. Căutând exemple în discursul cotidian şi explicaţii în gramatici, am descoperit că există asemenea participii (ale unor verbe reflexive care ajung să denumească însușiri în anumite contexte şi care sunt folosite cu un sens adjectivizat, fiind practic sinonime şi înlocuibile cu adjectivele propriu-zise): om încrezut (< a se încrede); om ramolit (< a se ramoli); copil neastâmpărat (< a se astâmpăra); femeie îndrăgostită (< a se îndrăgosti).

Ca lucrurile să fie şi mai năzbâtioase şi provocatoare lingvistic, verbul a se baza poate fi şi fără se: Şi-a bazat argumentarea pe experienţa proprie. Asta este, desigur, o altă poveste despre context, migrare lexicală şi jocul de-a libertatea morfologică.

În concluzie, mai avem la îndemână un adjectiv participial, pe care, desigur, putem să-l păstrăm pentru când vorbim ironic, depreciativ, dar și neutru ori admirativ.

Ca argument absolut că astfel de creații nu sunt de respins (vorbim, până la urmă, de stiluri funcționale, de registre, de context, de nuanțe, de adecvare situațională, de hibridizare stilistică), redau o situație în care discuția are caracter științific: „Nu mai vorbește cu noi de mare bazat ce se crede.” (exemplu notat și analizat în articolul ce poate fi consultat aici: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A2876/pdf, unde i se pune o etichetă gramaticală: adjectiv participial – circumstanțial de cauză). De asemenea, bazat este inclus aici: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V929/pdf și apare în grupul adjectivelor participiale folosite în argoul tinerilor, ce au la origine sensul metaforic al verbelor de la care provin.

Participiu adjectivizat este și turnat, –ă (-ți, -te), folosit cu referire la haine, însemnând „care este bine ajustat pe corp; exact pe măsură” (Noul dicționar explicativ al limbii române, 2002), având astfel statut oficial. Absența precizării fam. îi și asigură îndepărtarea de zona colocvială, care uneori e privită cu scepticism, colocvialul fiind un soi de margine a limbajului. De notat e și faptul că expresia a-i veni ca turnat apare în Dicționar de argou al limbii române și înseamnă: „a-i sta foarte bine; a se potrivi foarte bine”.

• Tweet
• Pin It