Este evident că românilor le este greu să renunţe la locul de muncă în care se făceau că muncesc, dar primeau salariul lună de lună. Le este greu să scape şi de sindromul Stockholm, pe care astăzi îl regăsim în doi lei la pensie şi alţi treizeci adăugaţi la întreţinere, lăudându-i pe cei ce oferă aceste „pomeni”. Mai adăugăm socialul, mititeii, berile şi uleiul din campaniile electorale şi avem portretul cetăţeanului needucat sau poleit cu patru clase primare, dar îndoctrinat de tătucii socialismului injectat de la Lenin încoace, până la Dragnea. Scuze, tovaricki Lenin! Dacă stau să mă gândesc, prostia şi îndoctrinarea pot fi scuzabile. De unde nu este nici Dumnezeu nu cere. Păpuşarii însă ar trebui aruncaţi la tomberonul istoriei sau, de ce nu, al actualei salubrităţi locale. După mine, ei se bazează pe două căi de manifestare. Ţine-i proşti şi bolnavi şi bagă-le în cap că Europa le vrea gazele, aurul, în general resursele minerale şi mâna de lucru. Până la un punct, la o privire superficială, aşa este. Nu mai avem firme româneşti competitive, nu mai suntem decât un imens zăcământ de exploatat şi o mare mână de lucru ieftină. Plus piaţă de desfacere. Dar, suntem membri UE. UE are nişte reguli stricte după care funcţionează. În Parlamentul European, în Consiliul Europei, în Comisia Europeană avem membri, români. Trimişi de noi, poporul român, pentru a ne reprezenta interesele ca naţie, pentru a se bate pentru orice gram de aur sau de buştean plecat din România. Mai avem acasă, guvern, preşedinţie, parlament. Care, toţi la un loc sau mare parte, vin şi ne povestesc despre vrăşmăşia Occidentului, uitând să ne spună că ei nu respectă reguli pe care au semnat că le vor respecta, fără să spună de comisioanele exorbitante ce le acceptă sau le sunt impuse la parafarea marilor afaceri. Dragilor, în afaceri nimeni nu îţi face vreun favor, orice participant doreşte partea leului pentru sine. Nemernicii ăştia de politicieni români, de aici şi de la Bruxelles, nu sunt capabili să situeze România, nici politic nici economic, în regim de egalitate cu partenerii europeni. Şi de la impotenţa lor, pleacă propaganda rusă. Europa ne suge sângele, pe când o apropiere de Rusia ne-ar aduce numai lapte şi miere. În încheiere, un argument oarecum pueril? Faceţi proporţia între numărul românilor plecaţi pentru un trai mai bun în Occident şi cel al românilor plecaţi din aceleaşi motive în Rusia.