Cum am rămas fără Banatul Sârbesc

Istoricul Mircea Rusnac a făcut o analiză a modului în care a fost trasată granița dintre România și Serbia între 1919 și 1920. Acesta arată cum creionul celor mari poate marca profund viaţa unor întregi comunităţi. „Express de Banat” a relatat felul în care românii din Banatul Sârbesc fac eforturi de secole să păstreze tradiția.

Românii din Banatul Sârbesc sunt tot mai puțini pe zi ce trece. Efortul lor de a păstra tradiția a învins vremurile, dar puterea de care au dat dovadă până acum se pierde din cauza numărului din ce în ce mai mic al familiilor de români. Istoricii readuc în atenție ceea ce s-a întâmplat în urmă cu aproape 100 de ani.

„Marile puteri învingătoare în primul război mondial, care la Conferinţa de pace din 1919-1920 şi-au asumat răspunderea de a trasa noile graniţe dintre statele Europei centrale şi răsăritene, au luat unele decizii care la prima vedere pot părea cel puţin bizare. În cazul Banatului, profitând şi de intransigenţa lui Ionel Brătianu, care nu dorea să discute nicio variantă a împărţirii acestuia între România şi Serbia, puterile occidentale au trasat o graniţă extrem de dureroasă prin mijlocul acestei regiuni, până atunci perfect unitară din punct de vedere economic, social sau cultural. S-a motivat această decizie prin criteriul etnic, adică acele zone şi localităţi ale mozaicului bănăţean care aveau mai mulţi sârbi au fost date Serbiei şi cele care aveau mai mulţi români au trecut la România (celelalte naţionalităţi bănăţene nu au fost luate în calcul). De pildă, dacă o localitate avea 90 la sută populaţie germană, cinci la sută români şi patru la sută sârbi, era dată României. Dacă sârbii aveau cinci procente şi românii patru, era dată Serbiei. Aparent în asta a constat toată filosofia”, a explicat istoricul pentru Banaterra.

Mircea Rusnac spune că românii, de pildă, erau nemulţumiţi, pe bună dreptate, că nu primiseră cercurile (plasele) Vârşeţ şi Alibunar, unde deţineau majoritatea absolută a populaţiei, şi nici Banloc şi Jimbolia, unde predominau şvabii, dar elementul românesc era superior numeric celui sârbesc. Ulterior, prin acorduri bilaterale, s-au făcut unele schimburi de localităţi, astfel încât Banloc şi Jimbolia au trecut totuşi în posesia României.

Timpul a învins istoria
Românii din Serbia fac tot ce pot ca să păstreze tradițiile și limba națională în zona unde trăiesc de generații. Deși istoria i-a lăsat în Banatul Sârbesc, aceștia gândesc și se roagă românește. Reporterii “Express de Banat” s-au deplasat în Serbia, unde au stat de vorbă cu oamenii.

Numărul românilor din Banatul Sârbesc scade pe an ce trece. Cu toate astea, cei care trăiesc peste granițele țării nu își uită originile și limba și fac toate eforturile pentru a transmite din tată în fiu obiceiurile și graiul românesc. Copiii lor, deși din ce în ce mai puțini, încep să învețe carte în limba română. Abia din clasa a cincea au profesori sârbi. Tradițiile se transmit, așa cum spun românii din Serbia, mai ales prin folclor, prin muzica populară care răsună în casele lor.

„În cea mai mare parte, tradiţiile se păstrează prin viu grai, de la părinţi la copii, mai ales prin folclor, cântec, muzică populară. În acest sens pot să vă spun că săptămâna viitoare vom avea patru zile de festival, un festival aflat la cea de-a 52-a ediţie. Pe lângă acestea, avem şi instituţii importante, precum Institutul de Cultură al Românilor din Serbia, biblioteci unde primim multe cărţi din România. Nu ȋn ultimul rând, Biserica este un pilon al menţinerii tradiţiilor şi culturii româneşti”, a declarat Ionel Miat pentru „Express de Banat”. Acesta este reporter la ziarul săptămânal „Liberatea”, repartizat românilor de peste tot din Serbia. Ba mai mult, câteva exemplare sunt aduse chiar și la Reșița.

• Tweet
• Pin It