Altfel, nu se explică!…

La câteva zile după accidentul de elicopter, prăbuşit în lacul Siutghiol, în urma căruia au murit patru persoane din cauza hipotermiei şi a înecului, încep să apară amănunte care demonstrează incapacitatea salvatorilor noştri de a fi salvaţi la timp de salvatori. Degeaba au strigat după ajutor minute în şir, nu s-a găsit nicio barcă să plece de la mal pentru a-i salva. Când în sfârşit s-a găsit una, era din cauciuc şi dezumflată. A trebuit să fie umflată cu o butelie de oxigen. Motorul era defect sau îi lipsea cheia, aşa că a pornit la vâsle. Bineînţeles, s-a pierdut timp preţios. Am mai aflat, explicat cu cinism, că barca nici nu trebuia să fie operativă. Pe timpul iernii se află în conservare. Scafandrii au venit şi ei cu întârziere. Abia la apariţia ministrului Apărării, Gabriel Oprea. În urma acestor întâmplări, şeful ISU Constanţa a fost demis, iar prefectul a fost şi el schimbat din funcţie. Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa a declarat că nu înţelege de ce elicopterul nu era dotat cu flotoare, capabile să-l facă să plutească. Mai mult, salvatorii s-au deplasat aiurea, la doi kilometri de locul prăbuşirii. Şi iar avem o problemă cu identificarea aparatului. Drept urmare, constatăm că accidentul din Apuseni nu ne-a învăţat nimic. Nu am tras niciun fel de învăţăminte din acea tragedie. Este incredibil! În altă ordine de idei, au început manifestările dedicate celor 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989. Cu ce ne-am ales? Cu generaţii de tineri care habar n-au de evenimentele de atunci. Şi nici nu-i interesează. Iar manualele de istorie, de la şcoală, pomenesc în doar un rând evenimentele care ne-au adus democraţia, libertatea cuvântului şi acces la valorile Uniunii Europene. Ce a făcut la Revoluţie preşedintele ales, Klaus Iohannis, nu ştim şi nici nu suflă careva vreo vorbă. Dar Iohannis a mers la Timişoara, pentru a sărbători cu localnicii evenimentul declanşat aici, soldat cu morţi şi răniţi, devenind scânteia Revoluţiei române. A ţinut spiciuri, s-a confundat cu mulţimea, s-a deplasat la scările Catedralei unde au fost omorâţi revoluţionari, a depus coroane de flori şi le-a promis timişorenilor un Muzeu al Revoluţiei. Toate bune şi frumoase! Dar n-am înţeles un lucru: de ce a făcut toate astea cu zâmbetul larg întipărit pe faţă. Ce găsea de râs domnul preşedinte? Sau asta ar trebui să ne arate veselia din prag de Crăciun? Se poate, domʹle, se poate. Că altfel nu se explică!…

Comments

  1. Daca nu era Timisoara, ramanea un prof de fizica ,care la o bere sau spalat de vase, ca-i place sa spele vase,injura sistemul odios,si se gandea la occident…., mama lui de occident.Cum sa nu ai un zambet la memorarea acelor momente.Stim bine cum susoteam la colturi,toti!Problema e:Cine a confiscat idealul revolutiei? CEe sa vorbim,avem SPERANTA, NU E MOARTA NICI ACUM! Atentie politicieni!