Alina Stancovici: „Indiferent de presiunea care se face asupra mea, până la momentul demiterii, eu merg mai departe!”

stancovici alina

Acuzată că a urmărit să-și facă imagine pe spatele muncii voluntarilor și donatorilor care au reabilitat Staționarul 3, Alina Stancovici, managerul Spitalului Județean de Urgență Reșița, vorbește în replică despre presiuni exercitate cu scopul de a fi îndepărtată din funcție, lucru care s-a întâmplat, cu încălcarea legii, și în perioada stării de urgență.

Alina Stancovici a reacționat ca urmare a acuzațiilor lansate de Liliana Gherle, președintele Asociației Cultură și Fapte Bune, care spunea că managerul a încercat să se folosească de imaginea celor care au muncit pe brânci la Staționarul 3:

„Așa cum bine știe toată lumea, Spitalul Județean de Urgență din Reșița a trecut în luna decembrie a anului trecut printr-un scandal mediatic de proporții. Ultimele o sută de zile însă au schimbat «Spitalul Groazei», cum fusese intitulat, în «Spitalul Solidarității», începând renovarea acestuia în 31 mai. Dar, la fel cum bine știm, unitatea sanitară nu are fonduri pentru renovare, acest lucru făcându-se prin donații și voluntariat.

leader board 728 x 90 px

În ultimul an, peste pandemie, de parcă nu era suficientă doar sărăcia, s-a suprapus un lung șir de controale și de amenzi de parcă peste noapte a mucegăit spitalul, iar singura de la covrig trebuia cât ai cerne un gram de făină să facem gogoașă înfuriată, dat dacă se poate cu drojdia vecinilor că a noastră nu e pe stoc la cooperativa din centru.

Astfel, urmare a raportului efectuat de Corpul de Control al Ministrului Sănătății a fost impus un set de măsuri și recomandări de care unitatea sanitară trebuie să țină cont. Una dintre aceste măsuri făcea referire la tavanul degradat al holului central al Staționarului 2, pentru care aveam la dispoziție 15 zile de la primirea Raportului pentru a începe lucrările. Cum principala sursă a deteriorării tavanului o reprezenta acoperișul vechi, deteriorat, lucrările la tavan nu au fost demarate. Sau poate trebuia pusă căruța înaintea boilor? Pentru repararea acoperișului însă spitalul avea nevoie de fonduri, la proiectele de reabilitare a spitalului renunțându-se de către Consiliul Județean între timp. Cele 15 zile au trecut și în urma unui control, la începutul lunii iulie, unitatea sanitară a fost amendată că nu a luat măsurile impuse în Raport. Între sărăcie, pandemie și presiuni de toate felurile, am decis să solicit ajutor! Și da, așa este, am sunat personal la Episcopul romano-catolic, Excelența Sa Ioseph Pall și la Mitropolitul Banatului, IPS Ioan, pentru a cere ajutor vis-a-vis de Staționarul  2. În aceeași perioadă, Clubul Lions Kindness s-a oferit să se implice pentru Staționarul  2, lucru care evident a fost acceptat cu bucurie. Nu e niciun secret și da, spun răspicat oricărei persoane și oricărei instituții că am dat contul Clubului Lions unor reprezentanți ai clerului și unor prieteni care au aflat de faptul că dorim sa începem să facem câte ceva și la Staționarul 2. Conturile spitalului sunt blocate de câțiva ani, tocmai din acest motiv s-a recurs la contul unor asociații, dar sunt convinsă că și acest lucru se știe, doar că e mai bine să ne frecăm palmele de bucuria unui scandal! Unde e crima împotriva umanității? Că  am încercat sa fac ceva? Da, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită, simțim acest lucru măcar o dată în viață. Instituțiile statului pot verifica, dacă doresc convorbirile telefonice ori mesajele, tehnica o poate permite, iar câtă vreme toate aceste acțiuni au fost în beneficiul spitalului, nu am nicio spaimă. Pot răspunde oricând și oricui. La fel, o parte a salariul meu de manager, lunar este dat pentru o secție în care dorim să facem ceva. Sau poate și pentru acest lucru trebuie sa dau socoteală?

În altă ordine de idei, Spitalul Județean de Urgență din Reșița este compus din mai multe corpuri de clădire intitulate Staționare, toate vechi și aflate în aceeași… austeritate, iar managerul, respectiv conducerea spitalului numită Comitet Director răspunde pentru tot ansamblul care formează unitatea sanitară.

Cele 3 Staționare nu sunt oficial la concurență, deși poate acest lucru ar fi benefic! În acest moment, și în Staționarul 2, și în Staționarul 1 se mișcă lucrurile în sensul verbului «a face», adevărat din donații. E ceva rău în acest fapt? Dacă managerul, oricum s-ar numi el amintește de acțiunile care se întreprind nu înseamnă că își face imagine sau poate managerul a greșit, vorba unui prieten, că nu a ieșit zilnic cu «darea de seamă» pe care a făcut-o ori cu lista vecinilor la porțile căruia a cerșit împreună cu toți cei care au vrut să se implice.

Două lucruri însă sunt certe:

– indiferent de presiunea care se face asupra mea, până la momentul demiterii, că denigrarea unii au făcut-o deja în repetate rânduri, eu merg mai departe pentru că înapoi nu pot sa dau, în spatele meu e zidul la care de prea multe ori am fost pusă!

– în toate acțiunile întreprinse în cele 3 Staționare nu poate fi decât prețuit gestul celor care s-au implicat cu bani, muncă, dotări și materiale de construcții, indiferent dacă i-a rugat managerul ori altcineva ori dacă lucrurile au venit de la sine. Fiecare dintre cei implicați a sunat o cunoștință, un prieten, o rudă! S-a făcut un apel care nu a fost în secret! În continuare, fiecare e liber să ajute! Donația și voluntariatul se face după dorință și putință, dar cu siguranță e păcat când acest lucru îmbracă forma unui scandal!

România lucrului bine făcut sau a lucrului frumos făcut nu poate să își urmeze cursul firesc dacă nu are măcar un grăunte de scandal! Unii dintre noi, nu toți, am uitat să ne bucurăm de ceva fără scandal sau poate nu mai știm că binele se face necondiționat și nicidecum în virtutea «legii parandărătului». Păcat, nu avem pâine, dar avem circ!”