Adriana Stoicescu: „Lumea noastră e urâtă din cauza omului, nu din cauza lui Dumnezeu”

Judecătoarea Adriana Stoicescu a caracterizat „omul nou” într-o nouă postare pe Facebook, despre care spune că lucrul pe care știe să-l facă cel mai bine este să urască. „Lumea noastră e urâtă din cauza omului, nu din cauza lui Dumnezeu. Și doar un imens potop ne mai poate curăța”, este de părere fostul președinte al Tribunalului Timiș.

În stilul care o caracterizează, Adriana Stoicescu a postat un nou mesaj pe pagina sa de Facebook. De data aceasta, judecătorul timișorean îl caracterizează pe „omul nou”, despre care spune că are impresia că se pricepe la toate. Mai mult, Adriana Stoicescu îl compară pe omul nou din zilele noastre cu cel din regimurile comuniste apuse.

„Omul nou nu are întrebări, pentru că nu are nevoie de răspunsuri. El are certitudini. El este certitudinea. Omul nou nu are mamă și nici tată. El nu a fost creat, pentru că el însuși este creație și creator. Omul nou nu are nevoie de cărți. El are îndrumători care au citit de pe Google și care îi fac câte un rezumat. Omul nou nu știe că este doar un biet epigon. Tot ce face și ce spune a mai fost făcut. A mai fost spus. Omul nou a fost dorit și de Hitler. Și de Ceaușescu. Oamenii lor, cei noi, erau inculți și agresivi. Atotștiutori. Rasa pură, superioară. Rezolvau totul prin cătușe și arestări, prin deportări și muncă silnică. Urau buna cuviință și cartea, munca onestă și gândirea liberă. Aveau compozitori preferați și compozitori ce trebuiau executați. Aveau scriitori agreați și scriitori închiși. Aveau un om bun la toate, care verifica textele pieselor de teatru, ca nu cumva un sunet nedorit de omul nou să se facă auzit. Aveau filme permise și filme interzise. Aveau alimente pe care ni le băgau pe gât și mâncare pe care doar ei o puteau consuma. Oamenii de rând aveau voie să se îmbrace în salopete gri sau negre; să asculte supuși; să tacă; li se luau pământul și casa pentru a trăi la comun, într-un haos menit să îi reducă la simple numere în statistici. Nu aveau voie să gândească, gândea partidul și conducătorul pentru ei”, spune fostul președinte al Tribunalului Timiș.

De asemenea, Adriana Stoicescu mai avertizează că, la fel ca pe vremea lui Hitler, Stalin și Ceaușescu, omului nou îi place cel mai mult să urască, deși nu înțelege mai nimic din ce se întâmplă în jurul său.

„Și, mai ales, omul nou din timpul lui Hitler și Stalin și Ceaușescu avea ordin să urască. Și, încet, încet, a început să îi placă. Moștenirea ironică, peste timp, a dat roade amare. Omul nou asta știe să facă cel mai bine: să urască. Cu toată ființa lui, fără reținere. Omul nou se naște nedorit, trăiește ca să urască și moare frustrat că nu a reușit să urască atât cât ar fi vrut. Ura îi este motor și combustibil, este rațiunea lui de a exista. Urăște oamenii senini și smeriți. Urăște simplitatea născătoare de bine și frumos. Urăște tot ce nu înțelege. Iar el nu înțelege mai nimic. De fapt, omul nou este un mic și penibil lucifer a cărui unică, neprețuită, devoratoare dorință este să îl umilească pe Dumnezeu. Să îl ucidă ar fi simplu și un pic periculos… S-ar putea întoarce. Umilința e mult mai satisfăcătoare. Ce nu înțelege omul nou, pentru că nu poate, este că Dumnezeu nu se teme să fie umil. Nu se teme să fie dat la o parte. Nu se vrea în prime time. Amprenta lui e impregnată pe inima fiecărui om născut vreodată. Cu ea ne naștem, cu ea trăim, cu ea murim. Pentru noi, har, pentru omul nou, stigmat. Oricât își dorește să scape de ea, nu poate. O va putea înnegri, arde, ciopârți. Urma ei rămâne. Așa cum rămâne copleșitorul șuvoi de iubire care curge la nesfârșit de pe cruce, încercând să acopere și dâra de ură pe care o lasă omul nou în urma lui”, este de părere Adriana Stoicescu.

În final postării de pe rețeaua de socializare, judecătorul timișorean concluzionează faptul că „lumea noastră e urâtă din cauza omului, nu din cauza lui Dumnezeu. Și doar un imens potop ne mai poate curăța”.

• Tweet
• Pin It