Acorduri ivite, acorduri potrivite

Orice întrebare are, de regulă, un răspuns. Orice răspuns are, de regulă, un argument.

Întrebarea: Cum este corect: Fiecare dintre cei trei copii mergea/mergeau la școală pe jos?

Răspunsul: Fiecare dintre cei trei copii mergea la școală pe jos.

Argumentul: Fiecare (…) mergea la școală pe jos.

În Gramatica limbii române pentru gimnaziu lucrurile sunt prezentate simplu. Simplitatea înseamnă și presupune claritate: „Atunci când funcționează ca subiect, fiecare impune verbului acordul la singular. Construcții precum Erau multe lucruri pe masă și fiecare au ales ceva sunt incorecte.”.

În Gramatica de bază a limbii române se discută despre acordul prin atracție (care apare în situația intercalării între subiect și predicat a unor subordonați la plural – „Fiecare dintre ei au reușit.”). Chestiunea e însă lămurită, iar fermitatea alungă posibilitatea interpretării: „corect: Fiecare dintre ei a reușit.”).

În Gramatica pentru toţi se trasează, de asemenea, linii ferme: „Când subiectul este exprimat prin pronumele nehotărât fiecare sau prin pronumele negative nimeni, niciunul, cu sau fără un atribut la plural, acordul corect este cel formal, deci cu predicatul la singular”. Variante precum: *Fiecare (dintre ei) mi-au adus acuze.; *Niciuna (dintre colege) nu mi-au luat apărarea. sunt considerate, prin urmare, neliterare, incorecte.

Gramatica uzuală a limbii române nu admite nici ea asocierea unui subiect exprimat prin pronume nehotărât sau prin pronume negativ cu un predicat la plural, prezenţa sau absenţa unor „determinative la plural (introduse prin prepoziţiile dintre sau din)” neavând influenţă asupra modului de realizare a acordului: Fiecare dintre noi consideră că o excursie ne-ar apropia.; Niciunul dintre ei n-a sosit.

Problematizarea, nuanțarea:

G. Gruiţă, autorul studiului Acordul în limba română, propune un tratament special pentru pronumele negativ niciunul când poate fi echivalat din punct de vedere semantic cu toţi: datorită conţinutului său, acest tip de pronume are capacitatea de a fi coocurent cu un predicat la pluralul persoanei I: Niciunul n-am uitat cele întâmplate. Așadar, niciunul este inclus în categoria lexemelor care exprimă prin parte totalitatea, alături de fiecare, oricare. Iată că s-a deschis calea unor interpretări, iar regula are toate șansele să-și piardă din fermitate.

De asemenea, oprindu-se asupra unor cuvinte care ar putea ridica probleme de acord, Mioara Avram notează: „acordul în persoană, eventual şi în număr, pare uneori mai complicat decât este de fapt, datorită împrejurării că se face cu un subiect inclus, iar în absenţa subiectului propriu-zis, un determinant al lui sau al predicatului este confundat cu subiectul” (Gramatica pentru toți).

Concluzia: acordul gramatical (făcut ca la carte) reprezintă numai un tip de acord, o variantă de potrivire formală, acordul prin atracţie şi acordul după înţeles fiind și ele posibilități, eticheta „așa – nu” nefiindu-le mereu potrivită.

Cu toate acestea, raportarea la gramaticile de bază ori la lucrările actuale duce la bifarea unui singur răspuns: Fiecare dintre cei trei copii mergea la școală pe jos.

• Tweet
• Pin It