Senatorul Ionuț Chisăliță a adresat o întrebare ministrului Sănătății, Nelu Tătaru, legată de comisiile de expertiză medicală în cazul pacienților care au luptat cu boli crunte, au rămas cu urme imposibil de vindecat, dar care au parte de un tratament total nepotrivit din partea acestor instituții de verificare.
Senatorul PSD, Ionuț Chisăliță, cere lămuriri Ministerului Sănătății după ce, spune el, a primit numeroase petiții cu referire la activitatea comisiilor de expertiză medicală. „Avem un prim caz în care o femeie, ca urmare a instalării cancerului, a fost operată, extirpându-i-se în acest fel un sân, după care, conform procedurilor, persoana a beneficiat de chimioterapie și radioterapie, având de urmat tratament hormonal pentru o perioadă cuprinsă între 5 și 7 ani. Însă comisia de expertiză anuală, cu ocazia revizuirii situației, s-a comunicat că nu mai are dreptul, să se considere vindecată. Al doilea caz vizează cazul unei femei diagnosticate cu cancer de col uterin, pentru care a făcut histerectomie totală, radio și chimioterapie, însă, în urma acestor demersuri medicale atât de traumatizante și de grave la nivel fizic, psihic și emoțional, nici aceasta nu a primit o decizie favorabilă în urma evaluării”.
Parlamentarul cărășean consideră că persoanele care trec prin astfel de intervenții marcante au nevoie de susținere în continuare din partea instituțiilor statului. „Au nevoie de un tratament de monitorizare, îndrumare și evaluare care să nu se transforme în verdicte fără drept de apel, așa cum este cazul de mai sus”.
Ionuț Chisăliță îi cere lui Nelu Tătaru răspuns scris la mai multe întrebări:
„1. Care este instituția subordonată dumneavoatră direct responsabilă cu întreaga desfășurare a comisiilor de expertiză mai sus menționată și cum se justifică apariția unor astfel de cazuri? În plus, pe lângă responsabilitățile acestei comisii, considerăm că un specialist, un medic, nu se adresează doar unui fizic. Ci unei ființe umane al cărei fizic măcinat de o boală ascunde o minte
și o inimă, iar, în acest sens, vă rog să îmi se transmiteți în ce constă comunicarea de suport permanent, la cerere sau în cazuri excepționale?
2. Ce măsuri luați pentru a constata dacă aceste două cazuri sunt doar unele izolate. În cazul în care ele reprezintă cazuri izolate, cum vă veți îngriji ca cele două persoane, și așa trecute prin numeroase traume, să își poată continua viața, bucurându-se de drepturile și libertățile lor?
3. De asemenea, în cazul în care aceste două cazuri nu se dovedesc unele izolate, ce măsuri cu titlu urgent veți lua în acest sens în ceea ce privește principiile, formele de funcționare și de asigurare a suportului concret și explicit pentru cei care depind de deciziile acestei comisii?”