A prioritiza – nou sau vechi?

Deschid azi povestea unor verbe hulite, dar folosite: a prioritiza, a optimiza, a vacanta, a focusa. Le auzim, asta e clar! Ce facem cu ele? Le trimitem la coșul de gunoi al istoriei limbii și le putem eticheta năzbâtii limbistice? Eu zic să nu!

Nu vreau și nici nu pot ridica discursul politic la nivelul stilului artistic, dar e greu să ignor faptul că ambele limbaje se folosesc de creativitate, de personalizări, de personalități și utilizează cuvinte neînregistrate în dicţionare. A prioritiza mi-a atras atenția atât prin forma sa, cât şi prin frecvenţa utilizării: „România trebuie realizeze o ordonanţă prin care să prioritizeze (…)” (icpolitic.blogspot.com); „Pentru a evita o posibilă angajare a răspunderii solidare, este posibil ca administratorii să prioritizeze plata obligaţiilor bugetare.” (www.romanialibera.ro); „Guvernul trebuie să prioritizeze proiectele finanţate (…)” (www.adevarul.ro). Sunt doar câteva exemple.

Sensul nu e greu de intuit dacă avem în vedere substantivul prioritate „însuşirea de a fi primul în timp; dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, ca demnitate; precădere, primordialitate, întâietate” (www.dexonline.ro, sursa: DEX ’98). E mai greu de găsit o definiţie (oficială) a verbului, întrucât verbul nu e înregistrat în dicţionare. Același DEX mă dezamăgește de data aceasta.

Cu toate acestea, îndrăznesc să notez (sper să și demonstrez și să conving!) că folosirea verbului acestuia nu constituie o greşeală, ci o inovaţie, o încercare de a completa familia de cuvinte a unui cuvânt existent. Substantivul prioritate este un împrumut din limba franceză: fr. priorité (www.dexonline.ro). Tot în limba franceză există verbul prioritiser, care este însă tradus în română prin substantivul prioritate (www.dictionar-francez-roman.ro), fără a exista simetrie la nivelul claselor morfologice.

Tocmai de aceea, verbul a prioritiza, deşi – oficial – în afara sistemului limbii române actuale, ar trebui acceptat, şi nu respins sau etichetat ca fiind o apariţie bizară, accidentală, o construcţie greşită sau – vorba noastră – o năzbâtie limbistică.

Drept e că limbile română şi engleză nu fac parte din aceeaşi familie; cele două au însă un fond neologic comun. Acest fenomen este posibil pentru că limba engleză a împrumutat multe cuvinte din limba latină (clasică) şi din limba franceză, după cum şi vocabularul limbii române s-a îmbogăţit prin împrumuturi din cele două limbi. Și nu e ceva rău! Nu întotdeauna, cel puțin. Prin urmare, contextul descris permite asocierea unor cuvinte din limbile franceză, engleză şi română.

Verbul a prioritiza nu apare în dicționarele limbii române, dar verbul prioritiser există oficial în vocabularul limbii franceze. În limba engleză există, de asemenea, un verb care poate fi pus în legătură cu cele două: to prioritize (www.thefreedictionary.com).

Dacă în limbile franceză şi engleză există verbul avut în discuție, iar verbul a pătruns deja în discursul politic din nevoia de a completa un şir de cuvinte înrudite semantic (prioritate, prioritar), pot afirma că a prioritiza, deşi nu reprezintă încă un articol de dicționar, este un element ce va intra în vocabularul limbii române. Pare nou, dar are rădăcini puternice și legături cu elemente vechi din sistemul lexematic actual. Până la următoarea ediție a DEX-ului va fi, probabil, vechi deja!

Așadar, nu vă grăbiți cu acuzațiile! Nu corectați inutil și neargumentat. Uneori, lucrările nu țin pasul cu evoluția limbii. Limba e un sistem deschis, viu, nu?