Ioan Holender, la 70 de ani de la revolta studențească din Timișoara: „Macazul vieții mele s-a schimbat în ziua aceea”
A fost arestat și exmatriculat după ce a vorbit în fața colegilor, iar mai târziu a plecat în Occident. La 70 de ani de la revolta studențească din 1956 de la Timișoara, Ioan Holender a rememorat momentul care i-a schimbat destinul și drumul de la student la Politehnică la director al Operei de Stat din Viena.
„Macazul vieții mele s-a schimbat în ziua aceea, acum 70 de ani”, a povestit Ioan Holender, la evenimentul organizat de Universitatea Politehnica Timișoara pentru marcarea a șapte decenii de la revolta studențească din 1956.
La 91 de ani, fostul director al Operei de Stat din Viena s-a întors în locul în care, în urmă cu 70 de ani, se urcase pe o masă și vorbise în fața colegilor. Fosta cantină a Politehnicii găzduiește astăzi spațiul de evenimente ARChA by UPT.
În octombrie 1956, Holender era student la Institutul Politehnic și se pregătea pentru un colocviu la teoria mecanismelor. A aflat că acesta fusese înlocuit cu o ședință și a mers acolo fără să știe ce urma să se întâmple. Sala era arhiplină, nu doar cu studenți politehniști, ci și cu tineri de la Agronomie și Medicină. Se vorbea despre sovietizarea României, despre condițiile de trai ale studenților și despre dorința de a studia engleza în locul limbii ruse.
Adunarea a continuat la cantină. Holender spune că, la un moment dat, s-a urcat pe o masă și a vorbit în fața colegilor.
„Nu știu ce m-a apucat să vorbesc și eu ceva. Și cum eram urcat pe o masă, au început să strige «Trăiască Holi! Trăiască Holi!», și eu am spus «dacă» – deci condiționare – «aici este o atmosferă prerevoluționară». Și ei au început să urle «Revoluție! Revoluție! Vrem revoluție!». Aceste două cuvinte, «atmosferă prerevoluționară», au condus la această exagerare.”, a rememorat Holender.
Arestat și exmatriculat după revolta studențească
În acea seară, unii dintre studenți au propus să meargă la ziar. Holender s-a speriat și a plecat acasă. Familia l-a ascuns, de teamă că Securitatea urma să vină să-l aresteze.
„Ne-au arestat, și pe mine, ne-au dus la Becicherec, ne-au pus la zid, că avem contacte cu parașutiștii americani. Unii au fost condamnați. Eu am fost exmatriculat. Am aici un document original de atunci, din 24 decembrie, în care scrie scurt pe doi: «Tovarășul Holender Ioan, vă comunicăm că ați fost exmatriculat din facultate, fiind necorespunzător»”, a povestit el.
Holender își dorea să termine facultatea, să devină inginer și să lucreze în România. Exmatricularea i-a schimbat planurile. A plecat la mama sa, în Viena, „de nevoie, nu de voie”.
„Sunt mândru de ce am realizat în viață și dacă n-aș fi vorbit aici acum 70 de ani, atunci n-aș fi ajuns cel mai longeviv director al Operei din Viena. Dar o putem lua și altfel: n-am realizat ceea ce am dorit. Am dorit să fiu inginer în România și să lucrez ce am învățat în acest institut. N-am reușit.”, a spus Holender.
El a povestit și că Timișoara a avut un rol important în apropierea sa de lumea operei. „Bazele funcționării teatrelor cântate, deci a operei, am învățat-o la Timișoara.”, a explicat fostul director, care a condus Opera de Stat din Viena timp de 19 ani.
Un parc dedicat revoltei studențești din 1956
Rectorul Universității Politehnica Timișoara, Florin Drăgan, a anunțat că parcul din spatele fostei cantine va purta numele „Parcul Revoltei Studențești din 1956”.
La eveniment, Dominic Fritz a vorbit despre multiculturalismul Timișoarei și spiritul liber al orașului.
„Într-un oraș în care se vorbesc mai multe limbi există o anumită predispoziție de a înțelege punctul de vedere al celuilalt, diferit de al tău. Îți dezvoltă curiozitatea, poate chiar dorința de a avea libertatea de a cunoaște și alte perspective. În același timp, te face să respingi tendința de a uniformiza totul, de a face lucrurile cât mai omogene. Cred, așadar, că Timișoara avea o predispoziție naturală împotriva comunismului și a oricărei forme de autocrație.
Orașele sunt cel mai bun răspuns la orice formă de autocrație și extremism. Așa că nu cred că este o coincidență faptul că mișcarea a început la Timișoara. Nu cred că este o coincidență nici faptul că, în Serbia, de exemplu, mișcarea studențească a pornit din orașe universitare.”, a declarat fostul primar al Timișoarei.
Ce au cerut studenții în 1956
Peste 3.000 de tineri din centrul universitar Timișoara s-au adunat în 30 octombrie 1956 la Institutul Politehnic, potrivit Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Studenții au redactat un memoriu cu 12 revendicări, printre care retragerea trupelor sovietice din România, eliminarea limbii ruse ca materie obligatorie, autonomia universitară și îmbunătățirea condițiilor de trai.
În aceeași seară, autoritățile au intervenit în cantină. Opt membri ai grupului de inițiativă au fost arestați și duși la Securitate, iar alți studenți au fost transportați cu camioanele la cazarma din Becicherecu Mic. Peste 2.000 de studenți au fost internați acolo pentru câteva zile. În zilele următoare au continuat arestările. Numărul final al celor arestați și deferiți justiției a fost de 30, iar pedepsele primite pentru „instigare publică” au variat între trei luni și opt ani de închisoare.
