15 ani a încasat pumni pe degeaba! Strigătul de disperare al unui campion reșițean!

În România a devenit o practică obișnuită ca sportivii de performanță să fie tratați cu indiferență, în ciuda sacrificiilor făcute de-a lungul anilor. Nu este departe de această situație nici reșițeanul Alexandru Bibiricea, un cunoscut pugilist dezamăgit de tot ceea ce se întâmplă în sport. Ajuns la vârsta de 26 de ani, primește o indemnizație de 600 de lei, dar nici de ea nu este sigur. În rest, nimeni nu s-a gândit să-l ajute, deși a adus rezultate pentru Reșița. Pugilistul cere să fie respectat.

După 15 ani în ringul de box, singurele bucurii sunt „colțișorul de medalii” câștigate în competiții, la juniori și seniori, și faptul că a terminat facultatea. În rest, e doar dezamăgire. Nu are un loc de muncă, pentru că nimeni nu s-a gândit să îl sprijine, nu își poate permite să-și cumpere o locuință.

Alexandru Bibiricea a fost de multe ori soluția de avarie a Clubului Sportiv Municipal Reșița pentru participarea în competițiile naționale. S-a apelat la el atunci când a fost nevoie, a oferit totul, dar a primit în schimb doar promisiuni. Problemele din lumea boxului românesc s-au răsfrânt asupra sportivilor din țară, iar anul trecut secția de box a CSM-ului reșițean a rămas fără seniori de valoare, campionii naționali Ovidiu Berceanu și Andrei Dragomir. Nu a lipsit mult ca și Alexandru Bibiricea să spună adio boxului pe care l-a practicat de la vârsta de 11 ani. S-a mai sacrificat un an, în speranța că lucrurile se vor îndrepta. Nu și-a dezamăgit antrenorii, în schimb el a fost cel dezamăgit. Câștigarea Cupei României la Brăila și a medaliei de bronz la Campionatul Național de la Piatra Neamț au fost doar satisfacții de moment pentru pugilistul ajuns la 26 de ani.

„După 15 ani de box a rămas doar un colțișor de medalii. Am 26 de ani, n-am carte muncă, n-am asigurare medicală, banii sunt foarte puțini. Vreau să-mi întemeiez o familie, e foarte greu să ne întreținem așa. Ajungi la o anumită vârstă și nu mai merge, vrei mai mult. Și atunci constați că nu te ajută clubul pe care îl reprezinți, nu te ajută federația, nu te ajută nimeni să mai practici sport. Indemnizația de 600 de lei când e, când nu e. Aș vrea să fiu sigur de ea, să știu că mă pot baza pe ea. Cei de la club vor să merg la Campionatul Național sau la Cupa României, dar nu pot dacă nu mă ajută financiar, măcar cu atât. Au fost ani în care treceau câteva luni până să primesc indemnizația și alimentele. Pentru a fi în formă la competiții am nevoie de alimentația corespunzătoare, de vitaminizare, ceea ce este foarte greu în condițiile astea”, ne-a spus Alexandru Bibiricea, prezent constant în topul celor mai buni sportivi ai județului Caraș-Severin.

Pugilistul a fost pe punctul de a renunța și el la box, dezamăgit de cum merg lucrurile. A strâns însă din dinți și s-a sacrificat încă un an, cu speranța unor schimbări în favoarea sa și a sportului. Dar nu merge la nesfârșit.
Îmi este din ce în ce mai greu. M-am dăruit total acestui sport, nu am renunțat, deși puteam să o fac de mult. Dar vreau să fiu respectat! Să mi se aprecieze munca și să nu mai trăiesc în incertitudine! Nu cred că cer ceva anormal”, ne-a mai spus pugilistul Alexandru Bibiricea.

AlexandruBibiricea-facebook

Ajuns la capătul răbdării, Alexandru Bibiricea a vorbit deschis despre frământările sale. Poate că rezultatele obținute în competiții ni se par normale pentru acest sportiv și pentru colegii săi, însă ce sacrificii trebuie făcute numai ei știu cu adevărat. Nu ar strica o mai mare atenție acordată sportivilor care au reprezentat Reșița în competițiile naționale și internaționale, chiar o implicare a conducerii clubului și a Direcției Județene pentru Sport și Tineret pentru a le asigura campionilor un viitor după ce aceștia se retrag din activitate. Pentru că nu se poate trăi doar cu un „colțișor de medalii”!