JAF INCREDIBIL. Hotelul Traian din Herculane, luat fără niciun leu! Doar prin șmenuri și inginerii financiare!

Procurorii DIICOT au descâlcit firele afacerilor penale care au început la Băile Herculane în momentul privatizării stațiunii, în 2001, dar care continuă și astăzi, când aprope totul e paragină, o paragină din care băieții isteți încă scot milioane de euro!

Megadosarul devalizării „Perlei Banatului”, instrumentat de DIICOT Caraș-Severin, dezvăluie că planurile jafului au fost făcute înainte de privatizarea stațiunii. Iosif Armaș n-a fost singurul care a tras sfori pentru a pune mâna pe milenara stațiune. Alexandru Gavrilescu și-a dorit-o la fel de mult, numai că n-ar fi avut în spate oameni la fel de grei cum erau la acea vreme Doru Ioan Tărăcilă, fost ministru de interne, Sebastian Sandu, fostul șef al Poliției Române, sau Marian Ureche, șeful SIPA. Știa de fapt asta de la bun început și tocmai de aceea ar fi avut un plan de rezervă. Plan care se baza de contractul de locație în gestiune încheiat de directorul de atunci al SC Hercules, Ilie Cristescu, cu firma Gerom Librimir, care îi aparținuse și pe care o controla în continuare. Contractul avea de fapt ca obiect închirierea Complexului Hotelier Minerva.

Procurorii de la Combaterea Crimei Organizate au aflat că Alexandru Gavrilescu, în perioada premergătoare privatizării, a rezolvat semnarea a patru contracte între firme aparținând tatălui său, mamei și soției cu SC Gerom Librimir SRL. Primele două, identice, prin care erau închiriate 78 de aparate de aer condiționat, pe o perioadă de trei ani. Prin alte două contracte, încheiate în aceeași zi și având aceleași numere, s-au subînchiriat pentru cinci ani mnai multe camere de hotel. La exact aceeași valoare din contractul pentru aparatele de aer condiționat! Practic, organele de cercetare penală spun că Alexandru Gavrilescu a reușit printr-o inginerie financiară și comercială să creeze o datorie a SC Gerom Librimir către firmele controlate tot de el fără ca vreun leu să circule dintr-un cont în altul. O datorie care ulterior a stat la baza executării silite a SC Hercules. Până atunci însă, Gavrilescu a încasat chiria pe aparatele de aer condiționat, dar s-a folosit și de camerele Hotelului Minerva.

Jumătate de an mai târziu, aceeași firmă Gerom Librimir închiriază, prin două contracte, echipamente în valoare de 130.800 dolari, respectiv 94.661 dolari. Evident, de la una din firmele familiei sale. Firmă care, potrivit contractelor, putea percepe în caz de neplată penalități de 50 la sută! Astfel, Gavrilescu ar fi creat, constată DIICOT Caraș-Severin, o datorie imensă în contul SC Hercules. Contractele ar fi trebuit să fie nule din punct de vedere juridic față de SC Hercules, subliniază procurorii, deoarece orice investiție în Hotelul Minerva ar fi trebuit efectuată cu acordul proprietarului. Iar așa ceva nu există!

Gavrilescu a așteptat exact cât a fost nevoie pentru ca toate contractele respective să genereze dobânzi și penalități. Iar pentru că Gerom Librimir nu avea cum să plătească ratele pentru aparatele de aer condiționat către firma familiei sale, Alexandru Gavrilescu a devenit creditor majoritar și în noiembrie 2004 a cerut falimentul societății, devenită între timp SC Grand Hotel Minerva 2002 SRL. În 2005, acesta a deschis proces împotriva SC Hercules, SC Grand Hotel Minerva 2002 primind în instanță 4,1 milioane lei, plus dobânda de 3,4 milioane lei. Aceste sentințe au stat la baza executării silite a SC Hercules, care nu mai avea lichidități la acea vreme. E momentul în care, remarcă DIICOT, își intră în rol lichidatorul Vasile Dumitru și avocatul Istrate Rusu. Aceștia ar fi făcut posibilă recuperarea sumei de 3,46 milioane lei, parte din aceasta reprezentând executarea silită a Hotelului Traian. Aici, procurorii antimafia remarcă încă un lucru. Creditorul Alexandru Gavrilescu solicită executarea silită a SC Hercules și tot el adjudecă Hotelul Traian prin firma familiei sale, SC Hotel Dacia SRL. Hotelul, o adevărată bijuterie arhitectonică, ce-i drept, astăzi, o ruină, a fost adjudecat pentru 1,45 milioane lei. Prețul trebuia plătit până în 9 august 2010, în patru rate. Numai că, aceste rate, au constatat anchetatorii, nu s-au mai plătit niciodată! Și asta pentru că Gavrilescu ar fi ajuns să bată palma cu rivalul său, Iosif Armaș. Au fost suficiente câteva hârtii și două semnături și Hotelul Traian s-a achitat prin deja celebra metodă a compensării creanțelor. „S-a ajuns astfel la paradoxul ca pentru Hotelul Traian să nu se mai plătească practic nimic, prin invocarea unei pretinse compensări”, au remarcat procurorii DIICOT.