Curat-murdar, dar e griul nostru!

A început, domle, să mă ia frica. Până acum, cel puţin, ştiam năravurile unor partide. Faţa umană a PSD-ului, care, de exemplu, mai lăsa, la împărţeală şi altora câte ceva, PNL-ul, cel care mai creştea o pensie, un salariu minim şi PDL-ul, cel care lua tot şi nu dădea nimănui nimic. Eram atât de obişnuiţi cu dumnealor, încât aş putea chiar spune că ne era bine şi nu ne mira nimic. Apare însă un dans nou. Dansul la bară în pufoaică. Întâi, un partid al sărăcimii obidite, pus pe rupt lanţurile, sub mirajul celor 20 de mii de euro de căciulă, format din oameni cinstiţi şi corecţi, care n-au mai făcut politică, gata de reinstaurarea unui marxism-diaconism, de fapt, nu numai reinstaurarea, ci şi inventarea unui nou concept, ca noua ordine economică mondială a lui Ceauşescu. De la ciocoi, pentru noi. Deviză generoasă, pentru că, al dracului să fiu, dacă vreunul se simte ciocoi, indiferent dacă îşi permite să scoată oricând de sub saltea, un miliard sau mai multe, să le dea fără o chitanţă de mână măcar, oricui, pentru a se înfige şi el la masa la care zac, plictisite de-acum, partidele noastre istorice, vechi de vreo douăzeci de ani: PSD-ul, PNL-ul şi PD-ul, devenit PDL. Aţi recunoscut, cred, PP-DD-ul, partidul muncitoresc-ciocoiesc inventat de milionarul escroc Dan Diaconescu. Privindu-l, rămâi uluit văzând câţi fraieri a putut găsi omul acesta, capabil să promită moralitate, spirit civic, curăţenie pe sub toate preşurile, în comparaţie cu aceeaşi mizerie, care ne intrase în sânge şi duceam bine mersi boala pe picioare, fără să ne mai deranjeze. De-aia spun că a început să mă ia groaza. Cu atât mai mult, cu cât mai apare un simptom. Acea Alianţă România Dreaptă, pe numele ei. Tot clasă politică nouă, nou-nouţă, formaţiune curăţată de lichele, impostori, hoţi, infractori mai mari sau de duzină de către Comisia de Etică a lui Macovei. Iarăşi vise sub forma cailor verzi pe pereţi. Pentru că, ridici un colţ de plapumă şi te izbeşte duhoarea numită Elena Udrea, Blaga, Videanu, Berceanu, aghesmuiţi serios cu pomezile Pomădatului, care în veci nu-şi va putea rupe de la gură icra neagră din banii statului şi ar mai vrea ca pe viitor să fie tot aşa. Da. Mi-e frică de ăştia curaţi lacrimă, vopsiţi şi revopsiţi şi prefer griul, care, oricât ai da cu bidineaua, nu mai dispare de pe pereţi. Pentru că e griul nostru genetic. Cel cu care ne-a înzestrat mama natură, pentru că, după ce a împărţit albul şi negrul, rămânându-i nişte resturi, le-a amestecat, să-i ajungă şi poporului român.