Costel Stancu, criminalistul cu sufletul în versuri

Talentul și inspirația nu țin cont de ocupația unei persoane. Astfel că, la Inspectoratul de Poliție Județean Caraș-Severin, un spațiu catalogat drept inadecvat pentru artă și creație, activează un polițist ce în timpul liber țese versuri albe sau în rimă și publică volume de poezii.

Poet încă din adolescență, cunoscut în cercurile literare locale, polițistul Costel Stancu s-a afirmat astăzi și în rândul colegilor săi, fiind recunoscut de toți ca cel mai mare poet din Reșița. Adunați la sediul Poliției pentru a vorbi despre opera sa au fost atât colegi polițiști, critici literari locali, dar și oaspeți de la București.

costel stancu

În cadrul Centrului Cultural al M.A.I. a luat naștere, tocmai pentru numărul mare de oameni ai legii cu talent literar, un cenaclu de poezie, Cenaclul Literar „Nichita Stănescu”, condus de discipolul renumitului poet ce a dat numele cenaclului, Aurelian Titu Dumitrescu, tot polițist de meserie.

Prezent astăzi la Reșița, Aurelian Titu Dumitrescu a citit dintr-un volum propriu în care analizează operele unor poeți, printre care și criminalistul reșițean Costel Stancu, și a încheiat atât discursul, cât și fragmentul din carte într-un citat ce a stârnit aplauzele tuturor: „Costel Stancu este un poet de primă mână pe care nu-l va învinge istoria”.

costel stancu

Primul volum publicat de cel mai mare poet al orașului de pe Bâzava a fost în 1995, intitulat „Terapia căderii în gol”, urmat de alte volume în care temele principale au fost viața și moartea, aspecte semnalate și de criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma. „Orice poezie trebuie să se refere la viață și la moarte. Poezia lui Costel Stancu nu este o poezie ce se poate citi în public, este o poezie intimă, ce trebuie citită în casă, fără voce. El iese din definiția poetului; citindu-l știm că avem de-a face cu o poezie veritabilă și cu un poet autentic”, a precizat criticul literar Gheorghe Jurma.

gheorghe jurma

Costel Stancu, celebrat astăzi și de cealaltă parte din viața lui, de colegii de lucru, a rămas surprins de aprecierea primită din partea camarazilor săi polițiști, veniți în număr mare la întâlnire. „Locul acesta doar în mintea unora ar putea fi impropriu pentru o manifestare culturală. Se pare că ai mei colegi nu sunt dezinteresați de poezie”, a declarat Costel Stancu. Cât despre meseria lui în combinație cu pasiunea lui, poetul a declarat doar atât: „Puțin probabil ca meseria mea să fi influențat poeziile, doar dacă eventual scriam poeme polițiste. Poate mi-a influențat doar felul de a trăi”, a consemnat acesta.

costel stancu

Poeziile transformate în volume ale polițistului poet, sau mai bine spus poetului polițist, sunt o poartă directă către cele mai mari temeri ale acestuia, către toate gândurile și trăirile lui. În această întâlnire culturală, Costel Stancu s-a descoperit în fața tuturor colegilor ca poet și, mai mult decât atât, ca om.