Până la izoletă și carantinat ne mănâncă minunea i-urilor! Odată cu schimbarea de peisaj, s-a schimbat ușor și realitatea lingvistică a momentului, apărând în galantar combinații noi de litere. E greu să rămân imună vizual și auditiv la cele două apariții: izoletă și carantinat. Unele lucruri vechi rămân însă proaspete ca o dimineață de primăvară. Închis *temporal, pentru *a prevenii, alți *membrii ai familiei sunt câteva prezențe puternice în și dincolo de online (comunicate, scurte anunțuri, documente oficiale). De grabă, de teamă, de haos, de neștiință, chestiunea importanței formei ideii e clar lăsată deoparte. În termenii momentului, caut și eu antidotul, care e la o întorsătură de pagină distanță.
Temporar vs temporal: temporar 1. care există pentru scurt timp; sinonime: provizoriu, trecător, vremelnic; 2. care exercită o activitate un timp limitat. (Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010); temporal reunește sub umbrela-i următoarele idei și are parte de următoarele actualizări: care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp; propoziție temporală = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o temporală. (Marele dicționar de neologisme, 2000). Atracția paronimică nu trebuie să-și găsească materializare, iar temporar trebuie să fie determinantul pentru închis: închis temporar = închis provizoriu/pentru scurt timp.
Altă chestiune se coagulează în jurul păcătosul scris cu i/ii/iii. Analogia simplă, chiar simplistă, ne salvează de orice dilemă și ne pune la adăpost de greșeli. Tiparul e la îndemână, aplicabil, departe de vreo filozofie de vi(a)ță nobilă: pentru A FACE → pentru A MÂNCA → pentru A VENI → pentru A FI → pentru A PREVENI. Dacă nu există *a prevenii, nu există nici alăturarea pentru *a prevenii. Același model de asociere poate fi aplicat și la membri(i). Aproape matematic! Dacă: alți oameni/prieteni, atunci: alți membri. Alți + plural nearticulat: un membru – doi membri → alți membri.
Cu – inițial – bizareriile lexematice ale momentului e chiar mai simplu. Nu, nu sunt în dicționare, au fost inventate ad-hoc, sunt găselnițele contextului actual. Aproape creații populare, izbucnite la nevoie, propagate din nevoie, au fost îmbrățișate simplu, fără discreție, reţinere sau întrebări. De la a izola s-a creat izoletă „un soi de targă, învelită cu materiale speciale, astfel încât pacientul transportat, prezentând risc mare de transmitere a virusului, să fie complet izolat și lipsit de contact cu exteriorul”. Carantinat, cu plural și toate cele, e evident produsul substantivului carantină (însemnând „izolare preventivă a unei persoane sau a unei colectivități care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie” – Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010). Carantinatul sau persoana carantinată (interesant dublul statut morfologic: substantiv și adjectiv) e, așadar, cel izolat preventiv. Fără groază și alte spaime, ne putem duce cu gândul la ciumat (cuvânt înregistrat, însemnând „(persoană) care s-a infestat cu ciumă”), de vină fiind -t final, responsabil de formare/marcare a participiului.
O ultimă chestiune: pandemie, cu importantul început: pan-, înseamnă „epidemie care se extinde pe teritorii largi [subl. m. – E.C.].” „În ultimii 250 de ani au existat 10 mari epidemii sau «pandemii» și alte 20 de mai mică amploare. Cea mai devastatoare a fost pandemia care a debutat spre sfârșitul ultimului război mondial; ea a secerat între 20 și 40 milioane de vieți [subl. m. – E.C.]”. (Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a, 1997).
Permiteți o previziune: până ca cele două spontaneități lexematice să ajungă la înălțimea și la importanța dicționarelor, va dispărea realitatea pe care o învelesc.