Viața ca un eșec, pe scena Teatrului de Vest

„Acasă la tata”, un spectacol tulburător în regia lui Mimi Brănescu, jucat sâmbătă la Reșița în cadrul Festivalului „New Wave Theatre”.

Spectacolul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploiești este despre vise de tinerețe, aspirații de liceeni, planuri și idealuri pe care, mult prea adesea, viața le transformă în iluzii deșarte risipite în fața crudei realități. Exuberanța de altădată devine deziluzie iar visele de demult devin dureri prea greu de dus în sufletul prea răscolit de drama eșecului.

În spectacolul scris și regizat de Mimi Brănescu, fiecare personaj își duce pe umeri eșecul propriu. Este însă doar o parte din evantaiul eșecului general, ce pare că demult tânjea să se spargă într-un moment al adevărului prea crud spre a mai putea mocni în suflet. Mimi Brănescu aduce pe scenă momentul când inevitabilul se produce, cu fiecare personaj spunându-și propria poveste.

„Acasă la tata”, un spectacol greu despre încercările vieții.

Robert e poetul faimos în toată lumea, cu care se mândresc cu toții. Din când în când, vine pe-acasă de la București la tatăl care încearcă să-și refacă viața alături de Iuliana, la doi ani și nouă luni după moartea mamei lui Robert. La rându-i, Iuliana încearcă să-și refacă viața după un mariaj de 23 de ani terminat brusc în ziua când bărbatul a lăsat-o pentru mai tânăra amantă cu care-o înșela de opt ani.

Pleznea e profesorul ratat, căutându-și refugiul în băutură, pe care nevasta-l dă afară din casă atunci când întrece măsura și care-și varsă oful pe cine-apucă. Petrică e muncitorul însurat cu Mia, cu care are doi copii, locuind cu socrii și pendulând zilnic între locul de muncă și casa în care cu greu mai poate suporta să locuiască. Paula e vânzătoare la magazinul din sat, locuind singură și rupându-și câte-o unghie din când în când.

Cândva l-a iubit pe Robert, care i-a promis multe. De câte ori l-a așteptat la gară după ce-a plecat din sat sperând că-ntr-o zi se va întoarce la ea. Încă-l iubește pe Robert, așa cum și Petrică înc-o iubește pe Paula de-atunci, de demult, din anii de liceu când Robert i-a vorbit mai frumos decât a făcut-o el. Acum, Robert o are alături pe Roxana iar marea sa carieră poetică se rezumă la câteva interviuri pe care le-a dat într-o revistă și-o carte de poezii scoasă alături de foștii colegi de facultate pe banii lor.

Robert va pleca din nou, așa cum face de fiecare dată. „Merg cu ochii închiși pe cărările care merg spre inima ta. Dar inima ta are porțile închise. Și bat, și bat. Dar nimeni nu știe, nimeni nu aude…”, e poezia pe care Paula a scris-o demult pentru Robert și cu care va continua să îl aștepte…

Generații diferite de actori într-un spectacol de excepție la Reșița

• Tweet
• Pin It