Directorul general al TMK Reșița e foarte rezervat atunci când vine vorba despre speranța de revenire a siderurgiei în Banatul de Munte, în România și chiar în Europa. Și asta doar pentru că a apărut oțelul chinezesc!
Ioan Romulus a vorbit în cadrul unui workshop organizat la Universitatea Eftimie Murgu, de către Academia de Științe Tehnice, despre presiunile care se fac asupra siderurgiei europene. „Aia românească e vai și-amar de mama ei! Siderurgia europeană se autoflagelează întrucât pe piața oțelului intervine un mare perturbator care se numește China. Toată siderurgia s-a deplasat înspre Asia, spre China și India. China dictează prețurile!”, a explicat directorul combinatului la care focul e nestins din 1771.
Romulus s-a plâns totodată și de lipsa forței de muncă. Îi este tot mai greu să găsească oameni calificați. „În fiecare lună scot la concurs cel puțin 20 de posturi. Nu le pot ocupa!”, a dezvăluit directorul general al TMK Reșița. Acesta a prezentat și câteva cifre pentru ca toată lumea să înțeleagă unde era siderurgia reșițeană cu decenii în urmă și unde este astăzi. Reșița producea 700.000 de tone în 1989 și chiar un milion, potrivit datelor de arhivă. În momentul actual, la Reșița se mai toarnă doar 240-250 de tone. Randamentul este foarte bun, între 94 și 96 la sută, față de 73 la sută cât era prin anii ‘80. Și tot degeaba! „Nu ne pune problema că nu putem produce mai mult, nu avem cui vinde, pentru că această piață a fost invadată de către China!”, a mai explicat Romulus.
Mai există vreo speranță de revitalizare sau Reșița ar trebui să se reinventeze, să se orienteze spre altceva?! O șansă ar mai fi, spune cu jumătate de gură Ioan Romulus: „Speranța se leagă de Comunitatea Europeană, care a cerut Chinei să-și pună la punct toate criteriile de calitate și competitivitate, să fie comparabile cu cele din Europa. Ministrul chinez a spus că va face acest lucru, că va reduce producția cu 300 de milioane de tone și că vor trece în șomaj 3 milioane de oameni. Sunt hotărâți ca în maximum trei ani să impună criteriile de calitate din Europa”.