A venit sfârşitul lumii

Ceea ce poate face natura te lasă cu gura căscată. 9 morţi, mii de sinistraţi. A plouat câteva ore în judeţul Galaţi şi judeţul e îngropat. 4000 de persoane evacuate, 1400 de case distruse. Imagini cu gospodării la pământ. Oameni care şi-au pierdut toată agoniseala. Ruperile de nori au făcut prăpăd. Priveşti şi nu-ţi vine să crezi. Apoi te gândeşti că e bine că locuieşti într-o zonă ferită de astfel de pericole. Toţi oamenii ăştia au nevoie de ajutor. De apă, de alimente, de materiale de construcţii, de pături şi alte asemenea. Dar ieri, după grozăvie, nu ajunsese nimic. Oamenii stăteau şi aşteptau. Toate fântânile erau inundate. Nu mai erau căi de acces. O asemenea nenorocire nu am mai văzut şi nu a văzut nimeni. În timp ce animalele moarte zac pe străzi şi pericolul de epidemii este deosebit de mare, autorităţile se războiesc pe marginea proiectului Roşia Montană. Unii sunt pentru proiect, alţii împotrivă. Oameni în stradă, mineri izolaţi în subteran. Iar în satele gălăţene, ale României, până la urmă, acum, în pragul deschiderii unui an şcolar, elevii nu au nici unde dormi. Darămite să mai meargă la şcoală. Parcă toată naţiunea se află în război. Un război pe care nu l-au declanşat ei, oamenii. Ei nu au nicio vină. Ci natura. Or, cu natura nu te pui. Aşa spun toţi, privind distrugerile incredibile. Nu putem face nimic. Aşa că, să stăm cu braţele încrucişate. Să aşteptăm ca natura să-şi revină şi să ne facă treaba. Firmele private s-au mobilizat, se duc acolo cu ce e necesar. Victor Ponta, primul- ministru al României, s-a deplasat în judeţul Galaţi. A promis că cei care au avut de suferit vor primi diverse ajutoare. Oamenii aşteaptă cu speranţă, dar revolta lor e că nu au fost anunţaţi dinainte, de la primul cataclism. Abia acum au primit avertizări sonore. Din nefericire, nu au decât puţini asigurări obligatorii. Chiar dacă firmele de asigurări au declarat că le vor da bani cu prioritate, nu au cui. Nu există diguri, nu există împrejmuiri. Oamenii se pregătesc, dacă poate fi vorba de aşa ceva, pentru alte runde de ploaie. Nu există un plan, o strategie de apărare. Parcă am trăi în codru. Dezastru şi distrugere. Apa depăşeşte un metru. Toată Moldova e în halul ăsta. Oamenii spun că n-au văzut în viaţa lor aşa ceva. Noi, până când vom vedea?

• Tweet
• Pin It