Vendorul – tornada profesională și… lingvistică a momentului

Citesc mult, citesc de toate, învăț de toate, rețin de toate, dau peste diverse… iar unele îmi rămân întipărite nu doar în minte sau pe retină, ci și pe paginile virtuale de ziar.

Dau peste un text simpatic, șmecher, actual, într-un soi de romgleză digerabilă și mă blochez asupra unui cuvânt din micul context: „The Carnival vine la Timișoara! (…). Bucură-te de un răsfăț culinar căruia nu-i poți rezista, de concerte senzaționale și manifestări cool pentru toți pasionații de street art! Timp de 4 zile ia parte la o experiență unică, unde 40 de vendori te poartă într-o călătorie gastronomică… la muzeu!” (https://eventbook.ro). Vendor?! Ăsta de unde a mai apărut și, mai ales, cu ce scop? Mi-am imaginat că n-are ce să caute în dicționare – e prea nou și ivit spontan din imaginarul colectiv al uzului.

Cuvântul năstrușnic pare neaoș și străin totodată. E străin dicționarelor, dar are o sonoritate familiară – franțuzescul farceur a dat farsor, franțuzescul vendeur a putut să dea naștere în acest context boem (grafic și cultural) cuvântului vendor, înlocuindu-l pe vânzător. Un eveniment botezat „The Carnival” la care arta stradală se înnobilează printr-o întorsătură și-o călătorie înapoi la origini, devenind „street art”, nu putea să aibă de-a face cu vânzători, comercianți, chelnerași, ci, mai degrabă, cu amfitrionul cool și adaptat – vendorul. Cu un plural ușor de intuit (vendor – vendori), cuvântul apare în aproape orice text de presă care vorbește despre festivaluri, evenimente muzicale, culturale, culinare outdoor, desemnând o persoană pornită cu bucătăria (de rulotă) prin țară, gata de încins plita în briza soarelui și-n bătaia vântului, pe ritm de muzică de-acum. Fără aditivi, coloranți sau gusturi artificiale, mâncarea depășește, fără îndoială, cadrul unei simple asocieri cu un vânzător ambulant de langoși. Principiul e simplu: altă realitate – altă denumire. De aici – toate șansele să fie luat în seamă de lucrările lexicografice viitoare, mai ales că reface nostalgic legătura frumoasă cu franceza. Cuvântul ascunde un adevărat personaj, purtătorul de cuvânt al unei noi generații socio-profesionale care știe să (se) vândă: barista – artistul cafelei; hairstylistul și make-up artistul – artiștii responsabili cu înfrumusețarea; designerul – artistul vestimentar; trainerul și influencerul – artiștii vorbelor.  

E, poate, greu de zis dacă toate aceste realități ce descriu felii gastronomice sau de beauty vor intra în lucrările normative; vor intra, fără doar și poate, în reclamele la festivaluri și alte evenimente cultural-muzical-gastronomice sau la businessuri de beauty, fashion și dezvoltare personală recent deschise. În acest context, poate că nu ar fi rău sau greșit să ne obișnuim cu lexemele (noi) care nu fac altceva decât să noteze niște realități care la noi nu erau.

Iată că, de data asta, nu e nici luni, nici joi; de data asta, nu am notat o năzbâtie limbistică, ci o năstrușnicie lexicală, cu șanse reale de a deveni articol de dicționar. O previziune și-un produs al imaginației mele?! Vom vedea… până atunci, încheiem săptămâna corect! Weekendul e… just around the corner! sau – după tejghea; și eu sunt, până la urmă, tot un vendor…

• Tweet
• Pin It